1 Samuel 9:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Dacă-n cetate-o să intrați, Fiți siguri că o să-l aflați, Căci el, acasă, s-a oprit, ‘Nainte de-a se fi suit La locul cel înalt, în care Așteaptă-ntreaga adunare. Poporul îl așteaptă, încă, Și nimenea nici nu mănâncă Până când nu vine și el, Ca să mănânce toți astfel. De-aceea, voi să vă zoriți, Căci doar acum o să-l găsiți.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹³ Imediat ce veți intra în cetate, îl veți găsi chiar înainte să se urce pe înălțime ca să mănânce. Căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa, și doar după aceea mănâncă cei poftiți. Duceți-vă chiar acum și-l veți găsi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Imediat după ce veți intra în oraș, îl veți putea întâlni înainte să urce pe înălțime ca să mănânce. Poporul nu mănâncă până nu vine el. Doar el binecuvântează sacrificiul; și abia apoi mănâncă cei care au fost invitați. Mergeți chiar acum acolo; și îl veți găsi.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Când veți intra în cetate, îl veți găsi înainte ca să urce la locul înalt să mănânce. Poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el binecuvântează jertfa; după aceea mănâncă și cei chemați. Urcați, căci astăzi îl găsiți!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Când veți intra în cetate, îl veți găsi înainte ca să se suie la locul înalt să mănânce, căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa; după aceea, mănâncă și cei poftiți. Suiți-vă dar, căci acum îl veți găsi.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Îndată ce veți intra în cetate, îl veți afla numai decât, mai înainte de a se sui pe înălțime ca să mănânce; căci poporul nu mănâncă până ce a venit el, căci el binecuvântează jertfa; după aceea mănâncă cei chemați. Și acum suiți‐vă, căci astăzi îl veți afla.

1 Samuel 9:13 Referans Kwoze

Ioan 6:11

Iisus, pâinile, le-a luat, Ochii – spre cer – Și-a ridicat, Iar după ce a mulțumit Lui Dumnezeu, le-a împărțit La ucenici, ca să le dea, Mulțimii care, jos, ședea. La fel, cu peștii, a făcut, Dând fiecărui, cât a vrut.

1 Timotei 4:4

Orice făptură – vă zic eu – Cari este a lui Dumnezeu – Indiferent de ce-o să spună Un om, să știți că este bună. Cu mulțumiri, dacă-i luat, Nimic nu e de lepădat.

1 Corinteni 10:30

Dacă mănânc, și-am mulțumit, De ce să fiu, de rău, vorbit, Pentru un lucru ce-l primesc Și pentru care mulțumesc?

Ioan 6:23

Când zorii zilei se iviră, Alte corăbii mai sosiră, De la Tiberiada. Ele – Toate corăbiile-acele – Liman găsiră și-ancorară Lângă-acel loc, unde, c-o seară Mai înainte, a mâncat Mulțimea și s-a săturat, După ce Domnu-a mulțumit, Lui Dumnezeu. Cei ce-au venit,

Luca 24:30

Intrară împreună-n casă, Iar după ce au stat la masă, Iisus luă o pâine mare, Rosti o binecuvântare, A frânt-o în bucăți apoi, Și-a dăruit-o celor doi.

Marcu 6:41

Iisus luă cele cinci pâini Și pești-n ale Sale mâini, Spre cer, ochii, și-a ridicat, Hrana, a binecuvântat, A frânt-o în bucăți mai mici, Dându-le-apoi, la ucenici, Să le împartă tuturor.

Matei 26:26

Iisus, o pâine, a luat; După ce-a binecuvântat, A frânt-o în bucăți mai mici, Pe care-apoi, la ucenici, Le-a dat, spunându-le: „Luați Pâinea aceasta, și-o mâncați. Acesta este trupul Meu.”

Matei 14:19

Noroadelor, le-a poruncit Ca jos să stea. Când a primit Pâinea și peștii, le-a luat, Apoi le-a binecuvântat, Dându-le ucenicilor Să le împartă la popor.

Luca 9:16

Iisus luă cele cinci pâini Și pești-n ale Sale mâini. Ochii, spre cer, Și-a ridicat, Hrana, a binecuvântat, Dând-o discipolilor Lui, S-o dea, apoi, norodului.

1 Samuel 2:35

Am să-Mi așez – neîndoios – Apoi, un preot credincios, Să-i placă sufletului Meu Și inimii Mele, mereu. Îi fac o casă stătătoare, Și va umbla, fără-ncetare, Doar înaintea Unsului Care va fi al Domnului.

1 Samuel 9:14

Ei, spre cetate, au plecat, Iar când, pe poartă, au intrat, În a lor cale a ieșit Chiar Samuel, fiind grăbit Pe înălțime să se ducă Și jertfe-acolo să aducă.

2 Samuel 15:11

Oamenii care-l însoțiră – Cari din Ierusalim porniră – În număr mic se dovedeau, Căci două sute doar, erau. Ei nici măcar nu au știut Că o greșeală au făcut Când pe-Absalom l-au însoțit.