8 Față de tine, s-au purtat Așa precum s-a arătat Întotdeauna, de când Eu, Din al Egiptului jug greu, L-am scos și l-am eliberat. Alți dumnezei și-a căutat Și-apoi, pe-aceia i-a slujit. Pe Mine-n schimb, M-a părăsit.
8 Așa au procedat încă din ziua în care i-am scos din Egipt și până astăzi! M-au abandonat și au slujit altor (dumne)zei. Ei se comportă așa și cu tine.
8 După toate faptele pe care le‐au făcut, din ziua în care i‐am scos din Egipt și până în ziua de astăzi, întrucât m‐au părăsit și au slujit altor dumnezei, așa îți fac și ție.
În acest timp, poporul sta În tabără și-l aștepta Pe Moise, plin de nerăbdare. Văzând că el nu mai apare – Deși era demult plecat – Către Aron, a cuvântat: „Haide și fă un dumnezeu, Să meargă-n față-ne, mereu, Căci Moise, cari pe-al nost’ popor, Din țara Egiptenilor, L-a scos, iată, a dispărut Și nu mai știm ce s-a făcut!”
Israeliții au făcut Lucruri care nu I-au plăcut Lui Dumnezeu. L-au supărat, Și-atuncea Domnul i-a lăsat În mâna Filistenilor, Cari, pe-al lui Israel popor, Patru decenii – ne-ncetat – Cu mână grea, l-a apăsat.
Israeliții au făcut Lucruri care nu I-au plăcut Lui Dumnezeu. Atuncea, El L-a părăsit, pe Israel În mâna Madianului Și șapte ani, puterea lui, Necontenit, l-a apăsat.
Văzând acestea, Domnul Sfânt, S-a mâniat pe Israel Și a vorbit, în acest fel: „Pentru că nu M-a ascultat Neamul acesta, și-a călcat Ceea ce Eu am poruncit Că trebuie a fi păzit – Adică legământul Meu, Pe care-l încheiasem Eu Cu-ai lor părinți – îl pedepsesc
După această întâmplare, Din nou, întreaga adunare, Contra lui Moise, a cârtit, Și-a lui Aron: „Voi ați lovit Poporul Domnului” – au zis, A doua zi – „voi i-ați ucis!”
Atunci, întreg poporu-a vrut, Ceartă, cu Moise a căta, Căci el e cel ce-n frunte sta. Furios, poporul i-a vorbit: „Să ne dai apă, negreșit!” Moise a zis: „De ce cătați, Cu mine, ca să vă certați? Și pentru ce, acum, voiți, Pe Domnul, să Îl ispitiți?”
„Dar cum de n-am murit loviți, De Dumnezeu, când, înrobiți, Noi, încă, în Egipt eram Și când, în oale, noi aveam Carne, putând ca să mâncăm Pâine și să ne săturăm? Căci în pustiu, ne-ați adus voi, Ca să pierim de foame-apoi.”
Iar Domnu-i spuse-n acest fel: „Să faci după dorința lor, Pentru că iată, ăst popor Nu te va lepăda pe tine, Ci el se leapădă de Mine, Și nu mai vrea ca să domnesc, Căci nu-i place să-l cârmuiesc.”
„Să treacă șapte ani și-apoi, Liberi voiesc să-i lăsați voi, Pe toți cei care vă sunt frați Și cari la voi, robi sunt aflați. Cel care ți se vinde ție Și frate-ți e, liber să fie. Și sora ta, de-asemenea, Să fie liberă și ea.” Ai voști’ părinți nu au urmat Poruncile ce le-am lăsat.
„Te voi trimite”– mi-a zis El – „La toți fiii lui Israel, Care se află azi sub soare, La „îndărătnice popoare” Cari împotrivă-Mi s-au unit Și-n acest fel s-au răzvrătit. Tu, fiu al omului, ești cel Care vei merge-n Israel. Iată, întreg acel popor – Și-asemenea părinții lor – Din vremea veche, negreșit, În contră-Mi au păcătuit Și până azi se dovedesc Precum că tot păcătuiesc.
Să nu fie precum erau Ai lor părinți pe când trăiau, Deci un neam rău ce s-a vădit, Întotdeauna, răzvrătit, Având o inimă slăbită Și de puteri secătuită Și-un duh ce se-arăta mereu, Necredincios lui Dumnezeu!