3 Ei au răspuns: „Chivotul care Domnul lui Israel îl are, Să nu-l trimiteți înapoi – Cu mâna goală – de la voi. O jertfă-ntâi, să pregătiți, Pe care să o dăruiți Lui Dumnezeu – jertfă de vină – În seamă să nu vă mai țină Păcatul ce l-ați săvârșit, Pe când chivotul I-ați răpit. Astfel – să fiți încredințați – Că-ndată fi-veți vindecați.”
3 Ei le-au răspuns: ‒ Dacă veți trimite înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteți gol, ci neapărat să-I oferiți lui Dumnezeu o jertfă pentru vină. Atunci veți fi vindecați și veți ști de ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de la voi.
3 Ei le-au răspuns: „Dacă veți trimite înapoi Cufărul Dumnezeului lui Israel, să nu îl trimiteți singur; ci, oricât ar fi de costisitor, oferiți-I cu această ocazie și un dar pentru vină. Atunci veți fi vindecați; și veți ști de ce nu a încetat mâna Lui să acționeze împotriva voastră.”
3 Ei au răspuns: „Dacă trimiteți arca Dumnezeului lui Israél, să nu o trimiteți fără nimic, ci aduceți o jertfă pentru vinovăție! Atunci vă veți vindeca și veți ști de ce nu se îndepărtează mâna lui de la voi”.
3 Ei au răspuns: „Dacă trimiteți înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteți cu mâna goală, ci aduceți lui Dumnezeu o jertfă pentru vină; atunci vă veți vindeca și veți ști pentru ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi.”
3 Și ei au zis: Dacă trimiteți chivotul Dumnezeului lui Israel, nu‐l trimiteți cu mâna goală, ci întoarceți‐i negreșit o jertfă pentru vină; atunci vă veți vindeca și veți ști de ce nu se depărtează mâna sa de la voi.
Priviți în urmă, după el: Dacă chivotul o s-apuce Pe drumu-acela care duce Înspre Bet-Șemeș, să știți voi Că se întoarce înapoi, În țara și la casa lui. Vom ști că mâna Domnului E cea care ne-a făcut rău, Pentru acest chivot al Său. Dacă chivotul nu se duce Spre casa lui, ci o s-apuce Pe un alt drum, vom ști apoi Căci cel ce ne-a lovit pe noi, Nu este Domnul. Negreșit, Atuncea ăst rău a venit, În țară, peste fiecare, Doar dintr-o simplă întâmplare.”
Apoi, în fața Domnului, Pe tot cuprinsul anului, Bărbații voști’ – la sărbători – Au să se suie, de trei ori, În locul pe cari, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege. La praznicul azimilor, La cel a săptămânilor, La sărbătoarea cortului, Bărbați-n fața Domnului Se vor sui. Fără-ndoială, Nimeni să n-aibă mâna goală,
Vei ține prima sărbătoare – Cea a azimilor – în care, Azimi mânca-vei, negreșit – Așa precum ți-am poruncit, În șapte zile, cât va ține Praznicu-acesta, pentru tine. Veți ține astă sărbătoare, În luna spicelor, în care, Voi – din robie – ați ieșit, Când din Egipt v-am izbăvit. Cu brațe goale-atunci, să știi Ca înainte-Mi, să nu vii.
Un miel, vei da răscumpărare Pentru întâiul pui ce-l are O măgăriță. De nu vrei Să îl răscumperi, ai să-l iei Și-apoi, de gât, ai să îl strângi, Căci trebuie ca să i-l frângi. Ai să plătești răscumpărare, Întâilor născuți pe care Ai tăi feciori îi vor avea. Să nu vii, înaintea Mea, Cu mâna goală. Să lucrezi
În urmă, spre mai marii lor – Spre domnii Filistenilor – Solie-n grabă, au trimis, Prin care, în ăst fel, au zis: „Chivotul Domnului, pe care Poporul Israel îl are, Luați-l iute, de la noi, Ca să-l trimiteți înapoi, La neamul Său, la Israel. De moarte, vom scăpa astfel, Și noi, și oamenii pe care Neamul de Filisteni îi are.” Cetatea fost-a îngrozită, Fiind, de moarte, urmărită, Căci mâna Domnului ședea Apăsătoare, peste ea.
Dar Dumnezeu a apăsat Peste cetatea Gatului, În cari trimis-a groaza Lui. Pe cei care au locuit Cetatea, Domnul i-a lovit Cu bube – de la mic, la mare – Încât atuncea, fiecare, Spuză de bube a avut, Cari la șezut i s-a făcut.
Când aste lucruri le-au pățit, Cei din Asdod așa-au vorbit: „Chivotul Domnului, pe care Neamul lui Israel îl are, De vină-i pentru tot ce noi Am suferit, după război. Acum, de-aici, să îl luați, Căci nu mai vrem ca, apăsați – De mâna Domnului – să fim: Nici zeul căruia-i slujim – Dagon adică – iar apoi, Să nu fim apăsați nici noi.”
Iar jertfa, pentru vina lui, E un berbec, dat Domnului. Berbecele – precum se știe – Fără cusur, voiesc să fie. El trebuie luat din turmă, Iar tu să-l prețuiești, în urmă. Apoi, berbecele, să-l ia Și preotului să îl dea;
Apoi s-aducă – Domnului – O jertfă, pentru vina lui. Din turmă, o să trebuiască Să ia o parte femeiască – Oaie sau capră – cu menire De jertfă pentru ispășire. S-o dea apoi, preotului, Care, pentru păcatul lui – Așa precum v-am dat de știre – Are să facă ispășire.
Chivotu-n urmă să-l luați, Și-n car – atent – să-l așezați. O ladă, să mai puneți voi, Alăturea de el apoi, În care fi-vor așezate Acele lucruri ce-s lucrate Din aur, care s-au făcut Așa precum noi v-am cerut, Spre a fi jertfă pentru vină, În seamă să nu vi se țină Păcatul ce l-ați săvârșit. Când totul fi-va împlinit, Carul, îl veți trimite voi, Să se întoarcă înapoi, La neamul său, la Israel.
Văzându-se eliberat, Simțind că timp a căpătat Ca să răsufle, Faraon N-a vrut – de Moise și Aron – S-asculte, ci și-a împietrit Inima iar, și-a împlinit Atuncea – prin purtarea lui – Întocmai, spusa Domnului.