21 La Chiriat-Iearim, de-ndat’, În mare grabă a plecat Un grup de soli, care-au vorbit: „Iată, chivotul a sosit, Căci Filistenii l-au adus, Și este la Bet-Șemeș pus. Veniți dar, grabnic, pân’ la noi, Căci trebuie adus la voi!”
Spre muntele ce-i așezat În fața lui – înspre apus – Hotaru-n urmă a fost dus. Cotea în jurul muntelui Din fața Bet-Horonului Și către miazănoapte-apoi, Se întorcea el, înapoi. La Chiriat-Bal ajungea, Cetate-n care stăpânea Doar a lui Iuda seminție Și care, după cum se știe, E Chiriat-Iearim chemată.
Fiii lui Israel porniră Și după trei zile sosiră Lângă cetățile pe care, În țară, acel neam le are. Iată dar cum au fost chemate: E Gabaon prima cetate; Chefira, cea de-a doua este; Berot, a treia se numește; Iar cea de-a patra o găsim Numită Chiriat-Iarim.
Casei în care tot mereu Este chemat Numele Meu – În care voi v-ați încrezut – Aflați că îi voi fi făcut La fel precum la Silo, Eu Făcutu-i-am locului Meu.
„Mergeți la locul arătat, Care fusese închinat – La Silo – unde, bunăoară, Pusesem Eu, odinioară, Numele Meu să fi șezut Și veți vedea ce i-am făcut, Din pricina răului cel Pe care-l face Israel!”
La Chiriat-Iearim, s-au dus Și-acolo, tabăra, și-au pus, Pe un pământ sortit să fie Pentru-a lui Iuda seminție. Locul acela s-a numit „Mahone-Dan”, cari tălmăcit, E „Tabăra lui Dan”. Apoi,
Apoi Chiriat-Bal – cari știm Că e și Chiriat-Iarim; După aceasta, la sfârșit, Cetatea Raba a venit. Două cetăți au fost, de toate, Cu satele alăturate.
Hotarul cobora, pe dată, Din munte, iar apoi mergea ‘Nainte, până atingea Izvorul Neftoah, unind Cetățile care cuprind Tot muntele Efronului. Apoi, trecea, în calea lui, Prin Bala care-a fost odată Și Chiriat-Iearim chemată.
(Pe vremea ‘ceea, viețuia Încă un om cari prorocea În Numele Domnului Sfânt Și-mpărtășea al Său cuvânt, Celor ce-n Iuda s-au aflat. El, Urie, era chemat Și se vădea a fi cel care, Părinte, pe Șemaia-l are. Din Chiriat-Iearim, de loc, Se dovedea acel proroc. Contra cetăți-a prorocit Și contra țării, negreșit. Cuvintele spuse de el Se dovedeau a fi le fel Cu tot ceea ce-a cuvântat Și Ieremia, ne-ncetat.
Când toți, la sine, au venit, Spre Bale-Iuda a pornit David, cu ei, ca să se ducă Și de acolo să aducă, Grabnic, chivotul Domnului, Pentru că Sfântul Nume-al Lui, În fața sa era chemat, Iar Domnul este așezat În cercul Heruvimilor, Fiind Domn al oștirilor.