17 Eli a zis: ‒ Care este cuvântul pe care ți l-a spus El? Te rog să nu ascunzi nimic de mine. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea dacă vei ascunde de mine ceva din tot ce ți-a spus.
17 Eli l-a întrebat: „Ce ți-a zis Iahve? Să nu ascunzi nimic de mine! Iahve să se comporte cu tine cu toată duritatea Lui dacă vei ascunde de mine ceva din tot ce ți-a spus El!”
17 Éli i-a zis: „Ce ți-a spus Domnul? Nu-mi ascunde nimic! Așa să-ți facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă ascunzi de mine ceva din ceea ce ți-a spus Domnul!”.
17 Și Eli a zis: „Care este cuvântul pe care ți l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ți-a spus!”
17 Și Eli a zis: Care este cuvântul pe care ți l‐a vorbit Domnul? Te rog, nu‐l ascunde de mine. Așa să‐ți facă Dumnezeu și încă mai mult, dacă vei ascunde de mine un cuvânt din toate cuvintele pe care ți le‐a vorbit.
Poporul s-a apropiat De David și l-a îndemnat Ca să mănânce, însă el A cuvântat, în acest fel: „Mă pedepsească Dumnezeu, Cu toată-asprimea Lui, mereu, Dacă, din pâine, voi gusta Atâta vreme cât va sta Soarele-naltul cerului. Pân’ la apusul soarelui, Nu vreau ca să mănânc nimic! Lăsați-mă acum, vă zic!”
Acolo unde o să-ți vie Moartea – unde te-or îngropa – Mormânt, și eu îmi voi săpa! Să-mi facă Domnul, ce dorește: De tine, nu mă despărțește Nimeni, doar moartea va putea!”
„Tu, casă a lui Iacov, oare, Se-arată Domnul a fi tare Grăbit, să-Și verse-a Lui mânie? Așa îți pare El, să fie? Gândești – cumva – că în ăst fel Voiește să lucreze El?” Prielnic e cuvântul Meu, Aceluia care, mereu, Își stăpânește a lui fire Și umblă în neprihănire.
Atuncea, Daniel – numit Și Beltșațar – a stat uimit O clipă, și s-a arătat Că-n gânduri este tulburat. În urmă, Nebucadențar Îi zise astfel: „Beltșațar, Să nu te tulbure ce-am zis Și nici tâlcul din al meu vis!” După aceea, Beltșațar I-a spus lui Nebucadențar: „Vai, împărate, domnul meu, Visul acesta, îl vreau eu Pentru cei care se vădesc Vrăjmași ai tăi! Apoi doresc Ca tâlcuirea lui să fie A celor ce-ți sunt dușmani ție!
Mai bine vreau să fiu lovit De cel care-i neprihănit, Căci loviturile primite Vor fi atunci, bine venite. Voiesc ca să fiu pedepsit De cel care-i neprihănit, Căci îmi va fi pedeapsa lui, Asemeni untdelemnului Care-i turnat pe capul meu. Nu voi întoarce capul eu, De la pedeapsă, niciodată. Dar ruga mea va fi-nălțată În contra răutăților.
Când auzi al său răspuns, De-un gând Ahab a fost pătruns Și zise: „Oare-acest cuvânt A fost rostit de Domnul Sfânt? Mă îndoiesc. De-aceea spun: De câte ori vrei să te pun, Să juri, pe Numele Cel Sfânt Al Domnului, că ăst cuvânt Ce l-ai rostit e-adevărat?”
„Când pe Amasa-l întâlniți, În felu-acesta, să-i vorbiți: „Nu ești, din osul meu, luat? Nu ești, din carnea mea-ntrupat? Mă pedepsească Dumnezeu Cu toată-asprimea Lui, mereu, Dacă cumva nu vei fi dus Și, în al lui Ioab loc, pus, Drept marele conducător Aflat în fruntea oștilor!”
Îl rog pe Domnul Dumnezeu Să îmi arate, tot mereu, Toată asprimea lui apoi, Dacă nu voi veni-napoi – Sau dacă întâmpla-se-va Să nu trimit pe cineva – Ca să îți spună ce-am vorbit, Cu Saul, când l-am întâlnit! De o să-ncerce al meu tată, Să-ți facă rău, atuncea – iată – Am să îți spun ce vrea a face, Ca tu să poți să pleci, în pace. Să te-nsoțească Dumnezeu, Așa precum – pe tatăl meu – Pentru o vreme, l-a-nsoțit.
Dar să se poarte Dumnezeu Cu toată-asprimea Lui, mereu, Față de mine, de cumva Voi mai lăsa pe cineva, De-al lui Nabal, să mai trăiască – Dacă-i de parte bărbătească – Până când zorile-au să vină, Până când fi-va iar, lumină!”
Apoi, trimis-a Zedechia, Slujbași care, pe Ieremia, La Casa Domnului l-au dus Și-n felu-acesta a fost pus Chiar lângă poarta Casei, care, A treia e, la numărare. Acolo, fost-a întrebat De al lui Iuda împărat: „Vreau să te-ntreb ceva și-ți zic Să nu-ndrăznești s-ascunzi nimic!”
Cuvântul, ei și-au încheiat, Iar Ieremia-a cuvântat: „Am auzit! De-aceea, eu Mă voi ruga lui Dumnezeu Și am să-I fac de cunoscut Ceea ce voi, azi, mi-ați cerut. Apoi, în față vă voi pune, Ceea ce Domnul îmi va spune!”
Balaam se-ntoarse înapoi Și la Balac, a mers apoi. El sta lângă arderea lui, Cu toți capii Moabului. Balac, îndată, l-a-ntrebat: „Ce ți-a spus Domnul? Ce-ai aflat?”
David a zis: „Să nu-mi ascunzi Nimic, ci vreau ca să răspunzi – Cinstit – la ceea ce-ntreb eu!” „Ascult! Vorbească domnul meu, Căci voi răspunde dup-aceea!” – L-a îndemnat, atunci, femeia.
Al lui Israel împărat A zis atuncea: „Dumnezeu, Cu toată-asprimea Lui, mereu, Pe mine să mă pedepsească, De am să-l las să mai trăiască Pe Elisei al lui Șafat! Azi, capul îi va fi tăiat!”