2 David și cei ce-l însoțeau – Cari șase sute se vădeau – Au părăsit iute-acel loc Și-au mers la fiul lui Maoc, Cel care-n Gat a-mpărățit Și cari, Achiș, era numit.
David, pe loc, s-a mâniat Și oamenii și-a adunat: „Vă-ncingeți săbiile voi, Căci mergem la Carmel apoi!” Toți, săbiile, și-au luat Și-apoi pe David l-au urmat. Cei ce cu David se aflau, Cam patru sute se vădeau, Căci două sute-au trebuit Ca să rămână, negreșit, Acasă, să se rânduiască Și tabăra să o păzească.
David – în ziua ‘ceea chiar – A și plecat pe drumuri iar, Fiind, de Saul, urmărit. În acest fel, a nimerit La împăratul cel pe care, Gatul, în fruntea lui, îl are. Cel care-atunci a-mpărățit În Gat, Achiș era numit.
David, în fața Domnului, Merse, să ceară sfatul Lui: „Ce să fac, oare? Să pornesc, Pe-Amaleciți, să-i urmăresc? Pot oare, ca să plec acum? Am să-i ajung, oare, pe drum?” Domnul a zis: „Poți să pornești Și poți ca să îi urmărești. Îi vei ajunge, negreșit, Și totul fi-va izbăvit.”
David, atunci, și-a adunat Toți oamenii și a plecat. Aceia care-l însoțeau, La șase sute se vădeau. Astfel, ajunse ceata lor, Pân’ la pârâul zis Besor. Acolo, ei s-au așezat Cu tabăra și-au așteptat Să vină cei întârziați, Care, pe drum, erau aflați. După ce toți s-au adunat,
Iată-i pe cei care erau Cu David și îl însoțeau, Când în Țiclag el a pătruns, Atunci când se ținea ascuns De Saul, al lui Chis fecior. Ei au fost cei cari, ajutor, I-au dat lui David, ne-ncetat, Și în războaie l-au urmat. Oameni-aceștia, negreșit – Mereu – viteji s-au dovedit.
Slujbașii lui Achiș priveau, La David, și se întrebau: „Nu este-acesta David, oare? Nu este el cel pentru care, Femeile s-au adunat, De prin cetăți, și au cântat: „Sunt mii vrăjmașii – am văzut – Pe care Saul i-a avut, Dar David, zeci de mii, a prins, Pe care-n urmă, i-a învins!”? Nu-i el, al țării, împărat?”