3 Dar oamenii ce i-a avut David în preajmă, s-au temut Și astfel i-au vorbit apoi: „Chiar și aici – în Iuda – noi Suntem speriați. Dar ce-o să fie, La Cheila, când, pe-a cea câmpie, Piept o să dea al nost’ popor, Cu oastea Filistenilor?”
3 Dar oamenii lui David i-au zis: „Nouă ne este frică și aici – în teritoriile locuite de urmașii lui Iuda. Deci cu atât mai mult ne vom teme dacă vom merge la Cheila, împotriva armatelor filistene!”
„De-ți pui picioarele să-ți meargă Și-alergi cu cei care aleargă, Și dacă ai să ostenești, Cum oare n-ai să obosești, Dacă la-ntrecere tu ai Ca să te iei cu niște cai? De nu te crezi adăpostit Într-un ținut ce-i liniștit, Ce ai să faci când așeazat Vei fi pe malul îngâmfat Care Iordanu-l mărginește?
La Domnul îmi găsesc scăpare, În orișice împrejurare! Atuncea oare, cum puteți Ca să veniți și să-mi spuneți: „În munții voștri fugi, precum Zboară o pasăre acum”?
Saul și-ai săi îl căutau Pe o costișă-a muntelui, Dar David și oamenii lui, Pe altă parte se aflau. În mare grabă, ei fugeau, Să scape de urmăritori – De Saul și-ai lui slujitori. Saul, apoi, a-nconjurat Tot muntele și-a încercat Ca, pe fugari, să îi găsească, Să-i prindă și să-i nimicească.
Să cercetați dar, să știți unde – Cu ai săi oameni – se ascunde. Ceva temeinic de aflați – Vă rog – de veste, să îmi dați, Căci eu am să pornesc apoi, Și am să vin până la voi, Să-l caut, fără încetare, Prin miile de fii pe care Îi are Iuda – negreșit – Până când îl voi fi găsit.”
În fața Domnului a stat David atunci, și L-a-ntrebat: „Ce trebuie să fac, acum? Vrei să mă pregătesc de drum Și-apoi să plec ca să mă bat Cu cei care ne-au atacat?” Domnul a zis: „Du-te și-i bate, Să izbăvești astă cetate – Precum și-al ei întreg popor – Din mâna Filistenilor!”
David, din nou, L-a întrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Te scoală și – de bună seamă – La Cheila du-te, fără teamă! Pe Filisteni, acuma, vreau, În mâna ta, ca să îi dau!”