7 Când – veștile – el le-a aflat, Pe slujitori, i-a întrebat: „Ascultați voi, oameni pe care, Neamul lui Beniamin îi are: Oare, al lui Isai fecior, Vă va fi binevoitor? O să vă dea vii și ogoare Sau căpitani îi veți fi oare, Peste o sută ridicați, Ori peste-o mie așezați?
7 Saul le-a zis slujitorilor săi care stăteau lângă el: ‒ Ascultați, beniamiți! Vă va da fiul lui Ișai tuturor terenuri și vii? Vă va face el pe toți căpetenii peste mii și căpetenii peste sute?
7 Saul le-a zis: „Ascultați, beniamiți! Vă va da fiul lui Ișai tuturor terenuri agricole și vii? Vă va face el pe voi toți comandanți pentru mii de oameni și conducători pentru sute (de luptători)?
7 Saul le-a zis slujitorilor săi care stăteau cu el: „Ascultați, fii ai lui Beniamín! Vă va da fiul lui Iése tuturor și ogoare, și vii? Vă va pune el pe toți căpetenii peste mii și peste sute?
7 Și Saul a zis slujitorilor săi de lângă el: „Ascultați, beniamiți! Vă va da fiul lui Isai la toți ogoare și vii? Va face el din voi toți căpetenii peste o mie și căpetenii peste o sută?
7 Și Saul a zis slujitorilor săi care stăteau înaintea lui: Ascultați acum, beniamiților! Oare fiul lui Isai vă va da el tuturor și țarine și vii? Vă va pune el mai mari peste mii și mai mari peste sute
Poporul a băgat de seamă Precum că nu e ascultat De către noul împărat, Și astfel a răspuns, apoi: „Ce parte, oare, avem noi, Cu David – cu acela care Părinte, pe Isai, îl are? Nu moștenim nimic, cu el! La corturi, meargă Israel! David să-și vadă de-a lui casă, Iar tu, în pace-acum, ne lasă!” Astfel, poporul a plecat Și pe la corturi s-a-nturnat.
La împlinirea timpului, Vlăstarul – care o să vie De la Isai – are să fie Ca și un steag, pentru popoare, Iar neamurile, de sub soare, Se vor întoarce și-au să vie, Grabnic, la El, cu bucurie, Căci slava fi-va locu-n care, Vlăstarul locuință-și are.
Pe-atunci, acolo, viețuia Un om cari, Șeba, se numea. Fiul lui Bicri, era el, Din Beniamin fiind, de fel. Om de nimic, s-a dovedit Șeba a fi. El a venit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat Spunând, când toți s-au adunat: „Să știți dar, foarte bine, voi, Că nici o moștenire, noi N-avem cu David – cu cel care Părinte, pe Isai, îl are! De-aceea, zic în acest fel: Toți oamenii din Israel, La corturile lor, apoi, Să se întoarcă, înapoi!”
Însă Nabal s-a mâniat Și aspru, el a cuvântat: „Cine e David? Ce-mi tot dai Mie, cu fiul lui Isai? Mulți slujitori sunt azi – să știți – Cari sunt, de la stăpâni, fugiți.
„Îmi spune, cum ați îndrăznit”– Saul a zis – „de v-ați unit, Tu și cu fiul lui Isai? Cum ai putut, apoi, să-i dai Pâine? Ba chiar l-ai înarmat Cu sabia lui Goliat! Cum de te-ai dus – te întreb eu – Ca pentru el, pe Dumnezeu, Să Îl întrebi – să vezi ce zice – Să poată-apoi să se ridice În contra mea, curse să-ntindă, Voind – în ele – să mă prindă?”
Doeg – cel care Edomit Era, și care l-a slujit Pe Saul – zise: „L-am văzut Pe David, când el a trecut Pe la Ahimelec – cel care, Pe Ahitub, părinte-l are. El, preot este, împărate, Chiar în a Nobului cetate.
Saul, atunci, s-a mâniat Pe Ionatan și a strigat: „Fiu rău și neascultător, De ce te faci neștiutor? De ce-l aperi fără-ncetare? Nu crezi că am aflat eu, oare, Că de prieten, tu îl ai Pe David, fiul lui Isai? Prietenia lui, mereu, Spre-a ta rușine-i – îți spun eu – Și spre rușinea mamei tale!
Însă, când a venit apoi, A doua zi a lunii noi, Văzând că locul ce-l avea David, la masă, gol, ședea, Saul, lui Ionatan, i-a spus: „Dar, David unde este dus? De ce, la masă, n-a venit Nici ieri, nici azi? Ce-o fi pățit?”