1 Samuel 22:2 - Biblia în versuri 2014

² Toți cei cari, în nevoi, erau – Sau care datorii aveau, Precum și cei nemulțumiți, De stăpânire prigoniți – Și ei, la Adulam, s-au dus Și-apoi, pe David și l-au pus În frunte, drept conducător, Peste acel întreg popor. Cam patru sute se vădeau Toți cei care, cu ei, erau.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

² Toți cei care se aflau în necaz sau erau datori și nemulțumiți s-au adunat la el, iar el a devenit conducătorul lor. Erau cu el în jur de patru sute de bărbați.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Toți cei care erau în dificultăți ori datori și nemulțumiți, s-au adunat la el; iar David a devenit conducătorul lor. S-au adunat astfel aproximativ patru sute de bărbați.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² S-au adunat la el toți cei care se aflau în nevoie, care aveau datorii sau care erau cu sufletul amărât, iar el a devenit căpetenia lor. Erau cu el cam patru sute de oameni.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Toți cei ce se aflau în nevoie, care aveau datorii sau care erau nemulțumiți s-au strâns la el și el a ajuns căpetenia lor. Astfel, s-au unit cu el aproape patru sute de oameni.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și toți cei în nevoie și toți cei ce aveau datorii și toți cei cu sufletul amărât s‐au adunat la el și el le‐a fost mai mare; și erau cu el ca la patru sute de inși.

1 Samuel 22:2 Referans Kwoze

Matei 11:28

Veniți la Mine, toți cei care Sunteți trudiți și-mpovărați, Și-odihnă o să căpătați!

1 Samuel 30:6

David era-n mare strâmtoare, Căci toți voiau să îl omoare Cu pietre, căci erau mâhniți, Furioși și-n contra lui porniți, Pentru tot ce s-a întâmplat. Dar David s-a îmbărbătat Și s-a-ncrezut în Dumnezeu, Care l-a sprijinit, mereu.

1 Samuel 25:13

David, pe loc, s-a mâniat Și oamenii și-a adunat: „Vă-ncingeți săbiile voi, Căci mergem la Carmel apoi!” Toți, săbiile, și-au luat Și-apoi pe David l-au urmat. Cei ce cu David se aflau, Cam patru sute se vădeau, Căci două sute-au trebuit Ca să rămână, negreșit, Acasă, să se rânduiască Și tabăra să o păzească.

1 Samuel 23:13

David, atuncea, s-a sculat, Cu toți cei care-l însoțeau – Cari șase sute se vădeau – Și, din cetate, au ieșit. Apoi, în jur s-au răspândit, Căci au voit ca să găsească Un loc, să se adăpostească. Deci fiecare a făcut Atuncea, doar ce a putut. Saul, îndată, a aflat Precum că David a scăpat, Din Cheila și că a fugit. Din al său drum, el s-a oprit Și-n Cheila nu a mai pătruns.

1 Samuel 9:16

La acest ceas, mâine-ți trimit Un om, din Beniamin venit. Să-l ungi, când va sosi la voi, Drept căpetenie apoi, Peste-al lui Israel popor. Din mâna Filistenilor, Prin el, am să vă izbăvesc, Căci îndurare, Eu voiesc Să îi arăt poporului, Pentru că strigătele lui, Până la Mine s-au urcat.”

1 Samuel 1:10

Ana, cu sufletu-ntristat, Plângea și se ruga, mereu, Sprijind cerând, lui Dumnezeu.

Judecători 11:3

Iefta, atuncea, a fugit De frații lui și-a locuit În țara Tob. Cu el erau Doar oameni care se vădeau A fi de căpătâi lipsiți. Cu toți erau nedespărțiți; La Iefta, ei se adunau Și împreună se plimbau.

Evrei 2:10

Într-adevăr, s-a cuvenit, Ca tocmai Cel ce a făcut, Prin voia Sa, la început, Totul – și ceruri și pământ – Și pentru care, toate sânt, Și cari, la slavă, Își dorea, Pe mulți din fii, ca să îi ia, Acuma, să Își împlinească Lucrul și să desăvârșească Pe Căpetenia tuturor – Pe Capul mântuirii lor.

Matei 11:12

De la Ioan, cu osteneală Se poate – dacă dai năvală – Să intri în Împărăție, În ceruri. Asta să se știe!

Proverbe 31:6

Dați băuturi tari, celui care Piere, iar vin celui ce-și are Sufletul greu și întristat,

2 Regi 20:5

„La Ezechia să te duci, Căci vreau, al Meu cuvânt, să-i duci. Întoarce-te acum la el Și-apoi, îi spune-n acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu, Cel al lui David: „Iată, Eu Am auzit cum te-ai rugat Și am văzut că ai vărsat Lacrimi amare-n fața Mea. Dar încurând, tu vei putea Ca iarăși sănătos să fii. Peste trei zile, ai să vii La Casa Domnului. Cu cale,

2 Samuel 17:8

Tu îl cunoști, pe împărat Și-asemenea, pe-al său popor. Le știi dar, vitejia lor. Mai știi că sunt înfuriați, Încât pot fi asemănați Cu o ursoaică – precum știți – Ai cărei pui au fost răpiți. Cât despre-al tău părinte-apoi, Știi că e omul de război Și n-o să stea-ntre slujitori, Ca să aștepte-ai zilei zori.

2 Samuel 5:2

Când împărat, odinioară, Saul fusese, tu erai Acela cari povățuiai, Strângând întregul Israel, În jurul tău. Atunci, astfel, Ți-a vorbit Domnul Dumnezeu: „Tu ai să paști poporul Meu, Și căpetenie ai să fii Peste-ai lui Israel copii.”

Judecători 18:25

Fiii lui Dan au glăsuit: „O vorbă să nu auzim, Căci altfel, o să năvălim Asupra voastră! Să știi bine, Că te vom pierde și pe tine, Și pe toți cei din casa ta, Dacă-mpotrivă-ne vei sta.”

1 Samuel 22:3

David, de-acolo, a plecat, La Mițpe și s-a așezat În al Moabului ținut. La cel pe care l-a avut Moabu-atuncea împărat, David s-a dus și l-a rugat: „Un lucru vreau să te rog eu: Lasă-l – la voi – pe tatăl meu, Să vină-n țară ca să stea Și-asemenea, pe mama mea. Te rog să-i lași să stea la voi, Până când eu voi ști apoi, Ce vrea să facă Dumnezeu, Cu mine și cu neamul meu.”

2 Regi 4:1

Fiii prorocilor aveau Neveste, care-i însoțeau. Atuncea, una din femei A alergat la Elisei Și-i spuse: „Iată, soțul meu Pierita-n luptă și-astfel, eu Sunt singură, cu doi copii. Află acum că ai mei fii – Foarte curând – vor fi luați Și-n sclavi, în urmă, transformați, De cel care l-a-mprumutat – Pe când trăia – pe-al meu bărbat! Mai află dar, că omul meu Teamă avea, de Dumnezeu.”