Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




1 Samuel 2:2 - Biblia în versuri 2014

2 Nimeni nu este, pe pământ La fel cu e Domnul, de sfânt. Alt Dumnezeu – la fel ca Tine – N-a fost și nu va fi, știu bine. Nu-i stâncă, precum e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul, căci nu este niciun Dumnezeu în afară de Tine, nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Nimeni nu este sfânt ca Iahve! Nu este niciun alt Dumnezeu în afară de Tine; și nu mai există Dumnezeu ca (al nostru stabil ca) o stâncă.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Nu este nimeni sfânt ca Domnul, pentru că nu este altul în afară de tine. Nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu decât Tine; Nu este stâncă așa ca Dumnezeul nostru.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul. Căci nu este altul afară de tine și nu este stâncă asemenea Dumnezeului nostru.

Gade chapit la Kopi




1 Samuel 2:2
37 Referans Kwoze  

Cine mai este, Dumnezeu, Afară doar de Domnul meu? Mai este, oare, cineva Care-i asemeni Lui, cumva? Mai e vreo Stâncă oare-aflată, Precum al nostru Domn Se-arată?


Așa a zis Domnul pe care Israel, Împărat, Îl are, Precum și Răscumpărător Și-apoi Domn al oștirilor: „Eu sunt Întâiul, tot mereu, Iar Cel din urmă sunt tot Eu. Singurul Dumnezeu, Eu sânt Nu mai sunt alții, pe pământ.


Nu este nimeni, între cei Care se cheamă dumnezei, Asemeni Domnului Cel Sfânt. Iată că pe acest pământ, Nici o lucrare nu se-arată Că poate fi asemănată Cu ale Tale lucruri mari.


Cine-i ca Tine, Domnul meu, Puternic și-nfricoăștor, O, Doamne al oștirilor! Credincioșia, ne-ncetat, Pe Tine te-a înconjurat.


Cine e – între dumnezei – Asemeni Ție, Doamne? Cine E minunat – la fel ca Tine – Precum ești Tu-n sfințenia Ta? Și cine se va arăta Ca Tine-n fapte, de bogat, Cari demne sunt de lăudat? Ca Tine, cine e, în stare, Minuni, ca să mai facă, oare?


Căci este scris: „Fiți sfinți, mereu, Pentru că, iată, sfânt, sunt Eu.”


„Nici unul nu este ca Tine, O, Doamne! Mare Te vădești, Iar al Tău Nume-L întărești Doar prin puterea Ta cea mare.


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


„Stăpâne Doamne! Ai făcut Așa încât eu am văzut Mărirea și puterea-Ți mare, Căci mă întreb: cine e oare, Un dumnezeu în cer aflat – Sau pe pământ – asemănat Cu Tine, ca să fi putut A face ceea ce-ai făcut, Și o putere-a arăta La fel ca și puterea Ta?


„Tu, fiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Fiți sfinți, precum sfânt sunt și Eu, Eu Domnul, al vost’ Dumnezeu.


Deci, să luăm bine aminte La ce s-a scris mai înainte, Căci tot ce-i scris, e pentru noi, Ca să putem lua, apoi, Învățătură, fiecare, Prin mângâiere și răbdare Cari, în Scriptură, le găsim, Și astfel, să nădăjduim.


Voi, teamă, să nu arătați! De frică, să nu tremurați! Dar oare, Eu nu v-am făcut, Lucrul acest, de cunoscut, Cu multă vreme înainte, Ca să puteți lua aminte? Voi, martori, Îmi sunteți, mereu! Mai este un alt Dumnezeu? Mai este altcineva, încă? Nu! Nu cunosc, o altă Stâncă!”


Cu cine vreți, pe Dumnezeu, Să Îl asemănați, mereu? Cu cine, oare, încercați, Pe El, să Îl asemănați?


Unul, la altul, au strigat Și au rostit acest cuvânt: „Domnul oștirilor e sfânt! E sfânt! E sfânt! Mărirea Lui Umple fața pământului!”


Pe-al Său popor l-a izbăvit Și pe vecie a-ntărit – În urmă – al Lui legământ. Numele Domnului e sfânt. Numele Lui S-a arătat A fi mereu înfricoșat.


Pe Dumnezeu să-L lăudați Și-n fața Lui să vă-nchinați, Cu fețele stând la pământ, Pentru că Domnul este sfânt!


În ceruri, cine va putea, Cu Domnu-a fi, asemenea? Dar cine e ca Tine, oare, Printre feciorii cei pe care Îi are Domnul? Ne-ncetat,


Să știți că singur Dumnezeu, Sunt Eu și Eu voi fi, mereu! Nu este – înțelegeți bine! – Alt dumnezeu, afar’ de Mine! Doar Eu dau viață tuturor, Și Eu sunt Cel care omor. Tot Eu sunt Cel care rănesc, Dar și Cel cari tămăduiesc. Nu poate scoate nimenea, Pe cineva, din mâna Mea!


El este Stânca întărită. Lucrarea Sa-i desăvârșită. Drepte sunt căile pe care Al nostru Dumnezeu le are. Întotdeauna – ne-ndoios – Domnul se-arată credincios, Iar nedreptatea nu trăiește În Dumnezeu. El se vădește A fi, mereu, drept și curat.


Pe Dumnezeu să-L lăudați Și pe-al Lui munte vă-nchinați! Al nostru Domn și Dumnezeu Se-arată sfânt a fi, mereu!


Nu am, în cer, pe nimenea – Afară doar de Dumnezeu – Iar pe pământ, plăcerea mea, În Tine-mi este, tot mereu.


Dreptatea Ta, neîncetat, Până la cer s-a ridicat. Ai săvârșit doar lucruri cari Se-arată-a fi nespus de mari. Doamne, îmi spune, oare cine Se-arată-a fi la fel ca Tine?


Să-mi fii o stâncă, îmi doresc, Pe care să m-adăpostesc! Ai hotărât să-mi dai scăpare, Căci Tu ești stânca mea cea tare, Precum și cetățuia mea.


Tu, stâncă și cetate-mi ești! Tu Doamne, doar, mă izbăvești! În Tine, mă ascund mereu, Căci stâncă-mi ești și scut al meu. Tu Doamne ești a mea tărie Și-ntăritură, pe vecie!


Și-apoi, în urmă, a vorbit: „Îmi voi ascunde, negreșit, De ei, de-acuma, Fața Mea, Și-abia atuncea vor vedea Care va fi al lor sfârșit, Pentru că ei s-au dovedit Că au ajuns un neam stricat. Necredincioși s-au arătat A-Mi fi acești copii ai Mei, Prin tot ceea ce-au făcut ei.


La toate-ai fost martor, mereu, Ca tu să știi că Dumnezeu E Domnul și-n afara Lui, Alt dumnezeu, pe lume, nu-i.


Ferice e de omul care, În seamă, Dumnezeu nu are Să îi mai țină nici un rău, Iertându-l de păcatul său.”


Ce mare ești Tu, Doamne al meu! Nu este un alt Dumnezeu Care să fie ca și Tine, Și-am înțeles aceasta, bine, Când auzit-am și-am văzut Toate pe câte le-ai făcut.


Stânca pe care-o voi avea De adăpost, necontenit, Scutul care m-a ocrotit, Puterea ce mă întărește Și cari, mereu, mă mântuiește, Turnul înalt – puternic, tare – Și locul unde am scăpare. Doamne – Mântuitorul meu – De silnicii, mă scapi, mereu!


Spre ceruri – și așa a spus: „Spre Tine-mi înalț ochii eu, Spre-al lui Israel Dumnezeu! Ca Tine, alții nu mai sânt, În ceruri, sus, ori pe pământ. Un legământ, Tu ai făcut Cu robii Tăi, și l-ai ținut Necontenit, cu îndurare, Față de toți aceia care, Din inimă, au arătat, Că a Ta cale, au urmat!


Căci cine, Doamne, e mereu – Afar’ de Tine – Dumnezeu? Afar’ de Tine, cine încă S-a dovedit că este stâncă?


Să laude, neîncetat, Toți oamenii de pe pământ, Numele Tău, căci este sfânt, E mare și înfricoșat!


Pentru că Eu sunt Domnul. Eu Voi fi al vostru Dumnezeu. De-aceea, voi să vă sfințiți, Căci vreau ca toți, sfinți, să Îmi fiți, Așa precum, sfânt, sunt și Eu. Deci voi să vă feriți, mereu, De târâtoarele cari sânt, În lumea voastră, pe pământ. De ele, să vă depărtați, Să nu vă faceți necurați,


Căci Eu sunt Domnu-Acela care Din a Egiptului strânsoare, Cu al Meu braț, v-am apucat, V-am scos și v-am eliberat, Să fiu al vostru Dumnezeu. Fiți sfinți, așa cum sunt și Eu!


Să știi – și-n inimă să-ți pui – Că în afara Domnului, Alți dumnezei – în cer – nu sânt; Și nici aici jos – pe pământ – Căci numai El este, mereu, Singurul Domn și Dumnezeu.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite