3 Căci ies pe câmp, cu tatăl meu. Am să-i vorbesc – acolo – eu, Iar când are să-mi vină bine, Am să aduc vorba, de tine. Vreau ca să aflu ce mai pune La cale, ca să pot a-ți spune.”
Îl rog pe Domnul Dumnezeu Să îmi arate, tot mereu, Toată asprimea lui apoi, Dacă nu voi veni-napoi – Sau dacă întâmpla-se-va Să nu trimit pe cineva – Ca să îți spună ce-am vorbit, Cu Saul, când l-am întâlnit! De o să-ncerce al meu tată, Să-ți facă rău, atuncea – iată – Am să îți spun ce vrea a face, Ca tu să poți să pleci, în pace. Să te-nsoțească Dumnezeu, Așa precum – pe tatăl meu – Pentru o vreme, l-a-nsoțit.
Când Ionatan l-a auzit, În felu-acesta, i-a vorbit: „Te rog, nu te gândi, cumva, Că dacă, întâmpla-se-va, Să aflu vești de-a ta pieire, Nu voi veni să-ți dau de știre!”
Când astă veste-ngrozitoare A auzit-o Ionatan, S-a dus și despre acest plan, Pe David l-a-nștiințat de-ndată, Spunându-i astfel: „Al meu tată, Să te omoare-acum, voiește. Ai grijă dar, și te păzește! Ascunde-te, iar dimineață, Cu nimenea să nu dai față,