În anul următor, apoi – Pe vremea când, pentru război, Toți împărații își strângeau Oștirea și se pregăteau – Ioab, cu toată oastea lui, Din țara Israelului, A fost trimis să cucerească Și-n urmă-apoi să pustiască Întreg ținutul cel pe care Poporul lui Amon îl are. El, de la David, a primit Poruncă de-a fi-ncercuit Cetatea Raba. Imediat, Ioab, la luptă, a plecat, În timp ce David a rămas Singur acasă-n acel ceas. El, la Ierusalim, ședea Și de acolo cârmuia.
1 Samuel 18:30 - Biblia în versuri 201430 Când domnitorii cei pa care Neamul de Filisteni îi are Ieșeau în fruntea oștilor, David mergea-mpotriva lor Și-ntotdeauna izbutea Mai mari izbânzi de a avea, Decât ale-mpăratului Precum și ale oștii lui. David, astfel, a reușit S-ajungă-a fi foarte vestit. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească30 Domnitorii filisteni ieșeau la război și, ori de câte ori ieșeau, David avea mai mult succes decât toți slujitorii lui Saul. Și numele lui a ajuns foarte prețuit. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201830 Conducătorii filisteni plecau la război; și de câte ori începeau un conflict, David obținea succese mai mari decât toți slujitorii lui Saul. Astfel, numele lui a ajuns foarte apreciat. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202030 Căpeteniile filisténilor ieșeau [la luptă]; și ori de câte ori ieșeau, Davíd avea mai mult succes decât toți slujitorii lui Saul, iar numele lui a devenit foarte renumit. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu30 Domnitorii filistenilor ieșeau la luptă și, ori de câte ori ieșeau, David avea mai multă izbândă decât toți slujitorii lui Saul și numele lui a ajuns foarte vestit. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193130 Și mai marii filistenilor au ieșit și a fost așa: ori de câte ori ieșeau ei, David izbândea mai mult decât toți robii lui Saul. Și numele său a fost foarte prețuit. Gade chapit la |
1 Samuel 18:30
17 Referans Kwoze
În toate lucrurile care Cereau înțelepciune mare – Lucruri la care răspundeau Tineri-aceștia când erau, De împărat chiar, întrebați – Mereu, ei fost-au lăudați; Iar împăratul – negreșit – Drept mai destoinici i-a găsit – De zece ori – decât sunt cei Care de-o vârstă sunt cu ei, Decât toți cei ce-s vrăjitori, Sau sunt, în stele, cititori.
Ahazia, din nou, a pus Alt căpitan, care s-a dus, Cu oamenii ce îi avea – Căci peste cincizeci stăpânea – Pân’ la Ilie. L-a găsit, Pe munte stând și i-a vorbit, După ce-ntâi i s-a-nchinat Și-n fața lui a-ngenunchiat: „Tu ești om al lui Dumnezeu. Pentru-a mea viață, te rog eu, Și pentru cei ce sunt cu mine. Scumpă să fie – pentru tine – Viețile noastre. Am văzut
De-aceea iată, Dumnezeu – Cel care-i Domn în Israel – Vorbește-acum, în acest fel: „Spusesem că și casa ta – Și a tatălui tău – vor sta În fața Mea, umblând mereu, Numai după cuvântul Meu.” Dar iată, Domnu-acuma vine, Zicând: „Departe e de Mine, Lucrul acesta! Eu găsesc Căci trebuie să îi cinstesc Pe cei cari, cinste, Îmi arată! Dispreț doar, voi avea, pe dată, Față de cei ce se vădesc Precum că Mă disprețuiesc.
Piblisite