Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




1 Samuel 18:12 - Biblia în versuri 2014

12 Saul, de David, s-a temut – Necontenit – căci a văzut Precum că Domnul Dumnezeu Îl însoțește, tot mereu, Căci Domnul, de-al Său împărat, De mult timp, S-a îndepărtat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

12 Lui Saul i-a fost teamă de David, pentru că Domnul era cu acesta, dar de Saul Se îndepărtase.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Lui Saul i-a fost teamă de David; pentru că Iahve îl susținea, în timp ce pe el îl abandonase.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Saul se temea de Davíd, pentru că Domnul era cu el, iar de Saul se îndepărtase.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Saul se temea de David, pentru că Domnul era cu David și Se depărtase de la el.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și Saul se temea de David pentru că Domnul era cu el, iar de la Saul se depărtase.

Gade chapit la Kopi




1 Samuel 18:12
23 Referans Kwoze  

În timp ce Saul se temea De el și astfel – negreșit – Neîncetat, l-a dușmănit.


Saul, văzând că izbutea În tot ceea ce el făcea, Teamă avea, mereu, de el.


„De ce mă tulburați dar, voi?”– Îi zise Samuel apoi. Saul răspunse, de îndat’: „Iată, sunt tare strâmtorat! Vin Filistenii peste noi, Și va începe-un nou război. Ce pot să fac, acuma, eu? L-am întrebat pe Dumnezeu, Dar El, răspunsuri, nu mi-a dat, Pentru că s-a îndepărtat De mine-n acest ultim ceas, Și iată, singur, am rămas. Domnul, de mine, S-a ascuns: Nici prin proroci nu mi-a răspuns, Și nici prin vise. Disperat, Pe tine-atuncea te-am chemat – Căci altă cale n-am văzut – Ca să mă-nveți ce-i de făcut.”


Un slujitor a cuvântat: „Eu cred că omul căutat, Îmi este bine cunoscut. Știe să cânte. L-am văzut Că este tânăr și voinic. Este războinic. Ce să zic? Vorbește bine și frumos; La chip, el este arătos Și-apoi să știi că Dumnezeu Îl însoțește, tot mereu. El este fiul cel pe care, Isai – din Betleem – îl are.”


Când de neprihănire-a spus Pavel, precum și de-nfrânare, De judecata viitoare, Felix îi zise îngrozit: „Azi e destul cât am vorbit. Du-te, căci o să mai vorbim, Când alt prilej o să găsim. Am să te chem și iar vom sta, Atenți, și te vom asculta.”


Pe Iosif, frații – ați văzut – Și, în Egipt, ei l-au vândut. Dar, Dumnezeu a fost cu el,


Norodul Gherghesenilor, Speriat de ce s-a petrecut, Să părăsească-acel ținut, Îl sfătuise, pe Iisus. Cu ucenicii, El S-a dus, Luă corabia și-apoi, Trecură lacul, înapoi.


Căci împăratul se temea, De el, fiindcă l-a găsit A fi un om neprihănit Și sfânt. Când vorba-i asculta, În cumpănă, pe gânduri, sta, Și încerca să-l ocrotească, Neștiind ce să hotărască.


Către acei care-au să fie La stânga, zice-va: „Plecați – Voi – de la Mine, blestemați! Locul pe care îl aveți, E-n focul veșnic! Vă duceți! L-am pregătit diavolului, Vouă și îngerilor lui!


Chiar dacă ei copii-și cresc, Iată că am să îi lipsesc De toți copii-aceia cari Nu vor ajunge oameni mari. Vai o să fie de acel Popor atunci când, de la el, Am să-Mi întorc a Mea privire Și n-am să mai am, de el, știre!


Atuncea, toți vor tremura, Iar spaima-i va împresura Fără a fi – de bună seamă – Vreo pricină ca să se teamă. Domnul are să-i risipească Pe cei care-au să năvălească – Plini de furie – peste tine Și îi va face de rușine, Căci Dumnezeu a arătat, Precum că El i-a lepădat.


Să nu mă lepezi, te rog eu, Doamne, din fața Ta. Mereu, Să lași în mine Duhul Sfânt, Trimis de Tine, pe pământ.


„Îmi spune, cum ați îndrăznit”– Saul a zis – „de v-ați unit, Tu și cu fiul lui Isai? Cum ai putut, apoi, să-i dai Pâine? Ba chiar l-ai înarmat Cu sabia lui Goliat! Cum de te-ai dus – te întreb eu – Ca pentru el, pe Dumnezeu, Să Îl întrebi – să vezi ce zice – Să poată-apoi să se ridice În contra mea, curse să-ntindă, Voind – în ele – să mă prindă?”


Saul, o fată, mai avea. Mical, aceasta se numea, Iar ea, pe David, l-a iubit. Atuncea când a auzit Saul, ăst fapt, s-a bucurat


Îndată, Samuel s-a dus Și a făcut ce i s-a spus. Atunci când s-a apropiat De Betleem, întâmpinat A fost de toți bătrânii care, Locuitori, cetatea-i are. Înspăimântați, la el s-au dus, S-au închinat și-apoi au spus: „Vorbește dar, ce fel de știre Ne-aduce-acum, a ta venire? Este de bine, sau de rău?”


Îl rog pe Domnul Dumnezeu Să îmi arate, tot mereu, Toată asprimea lui apoi, Dacă nu voi veni-napoi – Sau dacă întâmpla-se-va Să nu trimit pe cineva – Ca să îți spună ce-am vorbit, Cu Saul, când l-am întâlnit! De o să-ncerce al meu tată, Să-ți facă rău, atuncea – iată – Am să îți spun ce vrea a face, Ca tu să poți să pleci, în pace. Să te-nsoțească Dumnezeu, Așa precum – pe tatăl meu – Pentru o vreme, l-a-nsoțit.


Domnul, pe Iuda, l-a-nsoțit Și astfel el a reușit, Pe toți, să poată să-i înfrunte, Și a ajuns stăpân, pe munte. Un lucru nu a izbutit: Acela de-a fi izgonit Locuitorii cari erau În jurul lui și-n câmp ședeau, Pentru că ei, piept, i-au ținut, Căci, din fier – care – au avut.


Dalila a strigat, apoi: „Vin Filistenii, peste noi! Scoală-te-ndată, nu mai sta, Căci iată-i, sunt asupra ta!” Samson, atuncea, s-a trezit Din somn și astfel a vorbit: „Voi face cum am mai făcut, Și-am să mă scutur!” N-a știut, Că Domnul S-a îndepărtat De el și singur l-a lăsat.


Tânărul Samuel creștea, Iar Dumnezeu îl însoțea, Și n-a lăsat ca, la pământ, Să cadă-n urmă vreun cuvânt Pe care îl rostise El.


David se întărea mereu, Iar al oștirii Dumnezeu, Neîncetat, îl însoțea, În tot ceea ce el făcea.


Că Dumnezeu, necontenit, Pe Iosafat, l-a însoțit, Căci a umblat, neîncetat, Pe căile ce le-a călcat David, în vremea de-nceput, Iar după Bali, nu s-a ținut.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite