1 Samuel 17:8 - Biblia în versuri 20148 Spre linia lui Israel, Se duse Filisteanu-acel, Iar când, în vale, s-a oprit, În felu-acesta, a vorbit: „De ce, în șiruri de război, V-ați așezat, acuma, voi? Nu sunt eu, oare, Filistean? Acum, alegeți un oștean Dintre cei care îl slujesc Pe Saul, pentru că voiesc Să-l chem, cu mine, a lupta. Să vină a mă înfrunta – Dacă tărie are-n el – Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească8 Goliat s-a oprit și a strigat trupelor lui Israel așezate în linie de bătaie: „De ce ați ieșit și v-ați aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu filistean și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți-vă un bărbat care să coboare la mine. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20188 Goliat s-a oprit și a strigat grupurilor armatei lui Israel așezate în linie pentru război: „De ce ați ieșit și v-ați aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu un filistean, iar voi slujitorii lui Saul? Alegeți pentru voi un bărbat și trimiteți-l să vină spre mine. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20208 [Goliát] s-a oprit și a spus către liniile de luptă ale lui Israél: „Pentru ce ați ieșit în linie de luptă? Oare nu sunt eu filistean, iar voi sclavii lui Saul? Alegeți-vă pe cineva și să coboare la mine! Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu8 Filisteanul s-a oprit și, vorbind oștilor lui Israel așezate în șiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieșiți să vă așezați în șiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți un om care să se coboare împotriva mea! Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19318 Și el sta și striga către rândurile lui Israel și le zicea: De ce ieșiți să vă rânduiți de bătaie? Oare nu sunt eu filistean și voi robii lui Saul? Alegeți‐vă un bărbat și să se pogoare la mine. Gade chapit la |
Urie zise: „Nu puteam, Să merg acasă, când știam Cum că chivotul Domnului Și oastea Israelului, Cu cea din Iuda-n corturi șade. Nu pot să fac, ce nu se cade. Când domnul meu Ioab – și-ai lui – Stau peste fața câmpului, Cum te gândești că aș putea, Să intru eu, în casa mea? Află-mpărate că nu vreau Nici să mănânc și nici să beau! De-asemenea, nu voi putea Să intru la nevasta mea, Căci știu că toți ai mei fârtați, Pe câmp, în corturi, sunt aflați. Viu este împăratul meu Și al tău suflet, însă eu – Lucrul acesta – n-am de gând Ca să-l înfăptuiesc, nicicând!”
David, pe cei ce s-au aflat În jurul lui, i-a întrebat: „Ce are să se facă, oare, Celui care o să-l omoare Pe Filistean și-n acest fel, Ridică, de pe Israel, Ocara ce s-a aruncat? Cum de, ăst om a cutezat – Cari netăiat e împrejur – S-arunce cu ocară-n jur, Pe oștile lui Dumnezeu, Acela care-I viu, mereu?”
Pe când cu frații săi ședea David, alături, și vorbea, Din rândul Filistenilor Ieși acel oștean al lor, Cari Goliat era numit Și cari, din Gat, era venit. Oșteanul a înaintat Spre Israel și a strigat – La fel ca-n zilele trecute – Cuvintele, de toți, știute. Astfel, și David – negreșit – Vorbele lui, le-a auzit.