1 Samuel 17:34 - Biblia în versuri 201434 David răspunse: „Robul tău, Păstor era, la tatăl său, Iar când un leu – sau urs – venea Și câte-o oaie îi răpea, Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească34 Dar David i-a zis lui Saul: ‒ Slujitorul tău era păstor la turmele tatălui său. Când venea un leu sau un urs și lua o oaie din turmă, Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201834 Dar David i-a răspuns: „Slujitorul tău era păstor la oile tatălui lui. Când venea un leu sau un urs și lua o oaie din turmă, Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202034 Davíd i-a zis lui Saul: „Slujitorul tău păștea turma tatălui său. Când un leu sau un urs venea să ia un miel din turmă, Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu34 David a zis lui Saul: „Robul tău păștea oile tatălui său. Și, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă, Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193134 Și David a zis lui Saul: Robul tău păștea oile tatălui său și a venit un leu și un urs și au răpit un miel din turmă. Gade chapit la |
Domnul, apoi, a cuvântat: „Precum păstorul a scăpat – Din gura leului venit La turmă, după jefuit – Două bucăți dintr-un picior Sau doar vârful urechilor, La fel e cu fiii pe care Neamul lui Israel îi are, Aflați în al Samarie Ținut, căci au să scape ei, Pe un covor ce e luat De la Damasc, ori pe vreun pat!
Tu îl cunoști, pe împărat Și-asemenea, pe-al său popor. Le știi dar, vitejia lor. Mai știi că sunt înfuriați, Încât pot fi asemănați Cu o ursoaică – precum știți – Ai cărei pui au fost răpiți. Cât despre-al tău părinte-apoi, Știi că e omul de război Și n-o să stea-ntre slujitori, Ca să aștepte-ai zilei zori.
De-un alt bărbat a fost urmat, Care, Benaia, s-a chemat. Benaia este-acela care, Pe Iehoiada, tată-l are Și se trăgea din Cabțeel. Un om viteaz fusese el, Făr’ ai ajunge pe cei care, Mai înaintea sa, îi are. Mari fapte, el a săvârșit, Fiind viteaz și renumit. Uciși au fost, de către el, Doi fii avuți de Ariel, Cel ce-n Moab a fost născut. Odată, când a început Să ningă și s-a pus zăpadă, Benaia s-a-ntâmplat să vadă Cum un leu mare a căzut În groapa care s-a făcut Pentru a strânge apă-n ea. Și-a scos, îndată, sabia Și-n groapă el s-a pogorât, Unde, pe leu, l-a omorât.
De-un alt bărbat a fost urmat, Care, Benaia, s-a chemat. Benaia este-acela care, Pe Iehoiada, tată-l are Și se trăgea din Cabțeel. Un om de preț fusese el, Căci îi ucise pe cei doi Lei ai Moabului apoi. Pe când ningea, el a văzut Cum un leu mare a căzut În groapa cari a fost săpată Spre a fi apa adunată. Iute, în ea, s-a pogorât, Unde, pe leu, l-a omorât.
Din gură, sângele-i voi scoate Și urâciunile lui toate Cari între dinți i se găsesc Și idolești se dovedesc, Pentru a fi și el, din viță, Numai o simplă rămășiță Pentru Acel care, mereu, Este al nostru Dumnezeu; Să fie precum se arată O căpetenie aflată În Iuda, iar Ecronul poate, Ca Iebusiții să arate.
Iată că un păstor vă pun, Pe cari am să-l ridic în țară. De oile ce au să piară, Nu-i va păsa în nici un fel. Nu are să se ducă el – Pe cele tinere aflate, Ce s-au pierdut – ca să le cate. De-asemeni, nu va încerca Acel păstor, de-a vindeca Pe oile cele rănite. Nu au să fie îngrijite Nici cele sănătoase-apoi. Carnea celor mai grase oi, O va mânca, pe nesimțite, Lăsând din ele, doar copite!