14 Dar Samuel l-a înfruntat, Îndată, și l-a întrebat: „Ce-i behăitu-acesta, oare, Sau mugetul acela care Făcut este de oi și boi, Încât ajunge pân’ la noi?”
De-aceea, spun, dragii mei frați: Nimica, să nu judecați, Mai înainte ca să vie Al nostru Domn, care-o să știe Ca lucrurile nepătrunse Și-n întuneric bine-ascunse, Cum să le facă și să vină, Să se arete, în lumină. El va descoperi apoi, Și gândurile-ascunse-n voi, Iar de la Dumnezeu, să știți, Că laude, o să primiți.
Legea vorbește – se-nțelege – Doar pentru cei ce sunt sub Lege, Ca orice gură, astupată, Să fie-apoi; și vinovată, Lumea – față de Dumnezeu – Să fie-aflată, tot mereu.
Saul răspunse: „Am luat, Din Amalec – căci am cruțat – Cele mai bune dintre oi, Precum și pe cei mai buni boi. Aceste vite, noi dorim Ca Domnului să le jertfim. Ce-a mai rămas, am spulberat, Așa precum porunci ne-ai dat.”