3 Oastea de Filisteni, aflată La Ghibea, fost-a spulberată, De către Ionatan. Apoi, Veștile despre-acest război, În țară, s-au întins, de-ndat’, Încât, de luptă, a aflat Tot neamul Filistenilor. Saul a pus ca, în popor, Să sune trâmbița, zicând: „Sunați din trâmbiți, până când, Evreii toți vor fi aflat, Tot ceea ce s-a întâmplat”
3 Ionatan a învins garnizoana filistenilor care se afla la Gheva, iar filistenii au aflat lucrul acesta. Atunci, Saul a cerut să se sufle din trâmbiță în toată țara, zicând: „Să audă evreii!“.
3 Ionatan a atacat tabăra filistenilor care era la Gheva. Toți ceilalți filisteni au auzit despre acest lucru. Atunci Saul a dat ordin să se sufle din corn în tot teritoriul locuit de israelieni, zicând: „Să audă evreii ce s-a întâmplat!”
3 Ionatán a bătut garnizoana filisténilor care era la Ghéba și filisténii au auzit [lucrul acesta]. Saul a sunat din trâmbiță în toată țara, zicând: „Să audă evreii!”.
3 Ionatan a bătut tabăra filistenilor care era la Gheba, și filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbița prin toată țara, zicând: „Să audă evreii lucrul acesta!”
3 Și Ionatan a bătut straja filistenilor care era în Gheba. Și filistenii au auzit. Și Saul a suflat în trâmbiță prin toată țara zicând: Să audă evreii.
Spre Ghibea Elohim apoi, Să vă-ndreptați, în urmă, voi. Acolo e tabăra lor, A oștii Filistenilor. Când vei intra-n cetatea ‘ceea, Ai să-ntâlnești – după aceea – O ceată de proroci venind În fața ta și prorocind. Ei vin de pe-nălțimea care E pentru jertfe. Fiecare – Cu el – timpane, va avea, Lăute – de asemenea – Cobze și fluiere. Pe dat’,
În muntele ce-a fost sortit Lui Efraim, el s-a suit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat. Israelul s-a adunat, Iar el s-a pus conducător, Peste acel întreg popor. Israeliții l-au urmat, Și-atunci Ehud a cuvântat:
Duhul lui Dumnezeu, apoi, Pe Ghedeon, l-a îmbrăcat. Din trâmbiță el a sunat Și lui Abiezer apoi, Veste i-a dat, ca la război, Să-l însoțească, negreșit.
Precum e șesul cel pe care Valea Iordanului îl are, Așa va fi țara, pornind Din Gheba, la Rimon sosind, În părțile cele aflate La miazăzi de-acea cetate Care-i Ierusalim chemată. Cetatea fi-va înălțată Și-n liniște învăluită, Din poarta care e numită Drept „a lui Beniamin” pornind, La poarta cea dintâi sosind, Până la poarta unghiului, Până în fața turnului Pe care l-a-nălțat acel Ce se chema Hananeel Și pân’ la teascurile care Cel ce e împărat le are.
Pe-atunci, acolo, viețuia Un om cari, Șeba, se numea. Fiul lui Bicri, era el, Din Beniamin fiind, de fel. Om de nimic, s-a dovedit Șeba a fi. El a venit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat Spunând, când toți s-au adunat: „Să știți dar, foarte bine, voi, Că nici o moștenire, noi N-avem cu David – cu cel care Părinte, pe Isai, îl are! De-aceea, zic în acest fel: Toți oamenii din Israel, La corturile lor, apoi, Să se întoarcă, înapoi!”
Ioab, în urmă, s-a sculat Și-apoi din trâmbiță-a sunat. Atunci, poporul s-a oprit Și nimeni n-a mai urmărit Pe oamenii din Israel, Iar lupta s-a sfârșit astfel.
La Gheba, care s-a aflat În Beniamin. În fruntea lor, Saul și cu al său fecior – Cu Ionatan – mereu, erau. Toți Filistenii se-adunau Lângă Micmaș, căci au găsit Acolo, locul potrivit, Să-și pună tabăra și-apoi, Să poată merge la război.