1 Samuel 13:2 - Biblia în versuri 20142 Trei mii de inși și-a pregătit – Pe care-i alesese el – Din oamenii lui Israel. Cu două mii, el a plecat La muntele Betel chemat Și la Micmaș, iar altă mie, Cu Ionatan a vrut să fie, La Ghibea. Ceilalți, din popor, Trimiși au fost, la cortul lor. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească2 Saul și-a ales trei mii de bărbați din Israel: două mii erau cu el în Micmaș și pe muntele Betelului, iar o mie erau cu Ionatan în Ghiva lui Beniamin. Pe ceilalți din popor i-a trimis înapoi, pe fiecare la casa lui. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20182 Și-a ales trei mii de bărbați din (poporul) Israel: două mii erau cu el în Micmaș și în regiunea muntoasă a Betelului, iar o mie era cu Ionatan în Ghiva unde locuiau urmașii lui Beniamin. Pe toți ceilalți oameni din popor, el i-a trimis acasă. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20202 Saul și-a ales trei mii de [bărbați] din Israél: două mii erau cu el la Micmáș și pe muntele Bétel, iar o mie erau cu Ionatán la Ghibéea din Beniamín. Pe cei care au rămas din popor, i-a trimis pe fiecare la cortul lui. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 Saul și-a ales trei mii de bărbați din Israel: două mii erau cu el la Micmaș și pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea lui Beniamin. Pe ceilalți din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19312 Și Saul și‐a ales trei mii de bărbați din Israel: două mii erau cu Saul în Micmaș și pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan în Ghibea lui Beniamin, și a trimis rămășița poporului pe fiecare om la cortul său. Gade chapit la |
Iar Filistenii s-au unit, Pentru că ei au plănuit Să se întoarcă înapoi Și să înceapă un război, Cu Israel. Ale lor care Erau în număr foarte mare. De toate, carele acele O mie ajuns-au a fi ele, Iar călăreții ce-i aveau, La șase mii, se ridicau. Oastea cari fost-a adunată Nici nu putea fi numărată. Ea se-ntindea, în largul zării, La fel ca și nisipul mării. Oastea aceea a venit Și, la Micmaș, a poposit, La est de locu-acela care, Drept Bet-Aven, nume, își are.
Către sfârșit, mai zise-apoi: „Cel ce va fi pus peste voi – Adică-n frunte așezat Ca să vă fie împărat – Să știți că multe drepturi are. De-aceea, dați-i ascultare. Pe-ai voștri fii o să-i adune Căci are dreptul de a-i pune Apoi, lângă carele sale – După cum va găsi cu cale – Sau între călăreții lui, S-alerge-n fața carului Ce-l va avea. Ei au să fie
Spre Ghibea Elohim apoi, Să vă-ndreptați, în urmă, voi. Acolo e tabăra lor, A oștii Filistenilor. Când vei intra-n cetatea ‘ceea, Ai să-ntâlnești – după aceea – O ceată de proroci venind În fața ta și prorocind. Ei vin de pe-nălțimea care E pentru jertfe. Fiecare – Cu el – timpane, va avea, Lăute – de asemenea – Cobze și fluiere. Pe dat’,
Pe-atunci, acolo, viețuia Un om cari, Șeba, se numea. Fiul lui Bicri, era el, Din Beniamin fiind, de fel. Om de nimic, s-a dovedit Șeba a fi. El a venit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat Spunând, când toți s-au adunat: „Să știți dar, foarte bine, voi, Că nici o moștenire, noi N-avem cu David – cu cel care Părinte, pe Isai, îl are! De-aceea, zic în acest fel: Toți oamenii din Israel, La corturile lor, apoi, Să se întoarcă, înapoi!”