5 El, de la câmp, tocmai venea, Mergând în urma boilor. „De ce plânge acest popor” – El a-ntrebat, căci auzise Ce larmă mare se stârnise. Atunci i s-a istorisit Ceea ce solii au vestit, Despre tot ce s-a întâmplat La Iabes. Saul s-a-ncruntat,
5 Saul tocmai se întorcea de la câmp în urma vitelor și a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu poporul de plânge?“. Atunci ei i-au povestit despre mesajul bărbaților din Iabeș.
5 Saul tocmai se întorcea de la câmp în urma boilor; și a întrebat: „Ce s-a întâmplat? De ce plânge poporul?” Atunci ei i-au relatat despre ce îi anunțaseră bărbații din Iabeș.
Ilie-n urmă a făcut Așa precum i s-a cerut. Astfel, pe fiul lui Șafat – Pe Elisei – el l-a aflat La munca câmpului, arând. El era ultimul, în rând, Căci pe câmpie se aflau Perechi de boi care arau. Toate perechile acele, În număr, doisprezece-s ele, Iar Elisei, pe câmp, era – Cu-a doisprezecea – și ara. Ilie s-a apropiat Și-asupra lui a aruncat Mantaua și l-a învelit,
Aceasta e o prorocie, Privind lucruri ce au să vie, Pe lunga vremurilor cale, Peste-a vedeniilor vale. „Ce s-a-ntâmplat, de vă grăbiți, Pe-acoperiș să vă suiți
În Beniamin, a locuit Un om cari, Chis, a fost numit. Era fiul lui Abiel, Al lui Țeror mai era el, E al lui Becorat – cel care, Pe Afiah, tată, îl are – Și e al unui Beniamit, Om tare și voinic, vădit.
Atunci când s-au apropiat De ai lui Dan fii, au strigat În urma lor. Ei s-au oprit Și către Mica, au vorbit: „De ce strigi? Ce vrei de la noi, Și cei cu astă gloată-apoi?”