În urmă, să te-ntorci ‘napoi Și la Ghilgal să vii apoi, Ca să te întâlnești cu mine. Eu mă voi pogorî la tine. Când la Ghilgal am să mă duc, Arderi de tot am să aduc Și jertfe care au menire De jertfe pentru mulțumire. O săptămână tu vei sta, Acolo, și vei aștepta Până când voi veni la tine, Ca să îți spun ce este bine Și ce ar trebui făcut. Să faci așa cum ți-am cerut!”
În zori de zi, s-au deșteptat Cei din Asdod, și l-au aflat Pe-al lor Dagon, jos – prăbușit Cu fața la pământ – trântit Lângă chivotul Domnului. L-au așezat la locul lui
Către întregul Israel, A zis, în urmă, Samuel: „Iată că eu v-am ascultat În tot ce-ați spus și-un împărat V-am rânduit astfel, apoi, Așa precum cerut-ați voi.
David s-a-ntors și a pornit Spre Iuda, însă s-a oprit Apoi, cu toți oamenii lui, La apele Iordanului. Locuitorii cei pe care, Țara lui Iuda-n ea îi are, Către Ghilgal s-au îndreptat, Să-ntâmpine pe împărat, Căci să-l convigă-aveau în plan, Să treacă-apoi, peste Iordan.
Nu spre Betel vă îndreptați Și nu Ghilgalu-l căutați! Nu spre Beer-Șeba treceți voi! Căci în robie, dus apoi, Va fi Ghilgalul negreșit, Iar tot Betelul nimicit.