Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




1 Samuel 10:5 - Biblia în versuri 2014

5 Spre Ghibea Elohim apoi, Să vă-ndreptați, în urmă, voi. Acolo e tabăra lor, A oștii Filistenilor. Când vei intra-n cetatea ‘ceea, Ai să-ntâlnești – după aceea – O ceată de proroci venind În fața ta și prorocind. Ei vin de pe-nălțimea care E pentru jertfe. Fiecare – Cu el – timpane, va avea, Lăute – de asemenea – Cobze și fluiere. Pe dat’,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 După aceea, vei merge la Ghiva lui Dumnezeu, unde se află o garnizoană de-a filistenilor. Cum vei intra în cetate, vei întâlni un grup de profeți coborând de pe înălțime cu harfe, tamburine, flaute și lire, și profețind.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Apoi vei merge la «Ghiva lui Dumnezeu» unde există un grup înarmat al filistenilor. Cum vei intra în oraș, vei întâlni un grup de profeți care coboară de pe înălțime cu harpe, cu tamburine, cu flaute și cu lire (care cântă) înaintea lor. Ei vor profeți.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 După aceea vei ajunge la Ghibéea Elohím, unde se află garnizoana filisténilor. Când vei intra în cetate, vei întâlni o grupare de profeți care coboară de la locul înalt cu alăute, timpane, fluiere și harpe, profețind.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 După aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim, unde se află garnizoana filistenilor. Când vei intra în cetate, vei întâlni o ceată de proroci coborându-se de pe înălțimea pentru jertfă, cu lăute, timpane, fluiere și cobze înainte, și prorocind.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 După aceea vei veni la Ghibea‐Elohim unde este straja filistenilor. Și va fi așa: când vei intra acolo în cetate, vei întâlni o ceată de proroci coborându‐se de pe înălțime cu harfă și cu timpană și cu fluier și cu cobză înaintea lor și vor proroci.

Gade chapit la Kopi




1 Samuel 10:5
27 Referans Kwoze  

„Acuma însă, domnii mei, Un cântăreț să-mi fie-adus, Cu harfa sa” – el a mai spus. Când cântărețul a venit – Și când, să cânte, s-a pornit – Îndată, mâna Domnului Veni peste prorocul Lui,


Slugi, a trimis Saul apoi, Ca să-l aducă înapoi. Slugile-acelea au pornit, Însă pe drum au întâlnit Niște proroci. Cu ei, ‘l-aveau Pe Samuel, și proroceau. De-ndată Duhul Domnului, Din necuprinsul cerului, Veni peste oameni-acei Trimiși de Saul. Astfel, ei Au început să prorocească, Și-au încetat să-l urmărească


Oastea de Filisteni, aflată La Ghibea, fost-a spulberată, De către Ionatan. Apoi, Veștile despre-acest război, În țară, s-au întins, de-ndat’, Încât, de luptă, a aflat Tot neamul Filistenilor. Saul a pus ca, în popor, Să sune trâmbița, zicând: „Sunați din trâmbiți, până când, Evreii toți vor fi aflat, Tot ceea ce s-a întâmplat”


În fața Ierihonului – Pe câmpul dinaintea lui – Fiii prorocilor ședeau Și-n zare, spre Iordan, priveau. Când pe Ilie l-au văzut, Peste Iordan cum a trecut, Au zis: „E, peste Elisei, Al lui Ilie duh.” Toți cei Care acolo s-au aflat, Fugiră și s-au închinat În fața lui, pân’ la pământ


Fiii prorocilor erau La Ierihon și-i așteptau. La Elisei, ei au venit Și-n felu-acesta i-au vorbit: „Ascultă, ai aflat tu oare, Precum că Domnul, de gând, are, Să îți răpească-n ceruri, sus, Stăpânul, astăzi?” „Știu” – a spus Îndată, Elisei. Apoi, El a mai zis: „Vă rog, pe voi, Ca despre vestea ce o știți, Cu nimeni să nu mai vorbiți.”


Fiii prorocilor erau Lângă Betel și-i așteptau. Când i-au văzut, în grabă, ei Au alergat la Elisei, Și-l întrebară: „Știi tu oare, Precum că Domnul, de gând, are, Să îți răpească-n ceruri, sus, Stăpânul, astăzi?” „Știu” – a spus, Îndată, Elisei. Apoi, El a mai zis: „Vă rog, pe voi, Ca despre vestea ce o știți, Cu nimeni să nu mai vorbiți.”


În Ghibea, când ei au intrat, Îndată i-au întâmpinat O ceată de proroci. Astfel, Atunci venit-a peste el Duhul lui Dumnezeu. Cu ei – Adică cu proroci-acei – Să prorocească a putut Și Saul. Cei ce l-au știut –


„Iată, acuma, sfatul meu: Iubirea, s-o cătați, mereu. De-asemenea, dragii mei frați, În urmă, să mai căutați Și darurile-acelea care Duhovnicești sunt, fiecare. Dar mai ales, să vă doriți Ca să puteți să prorociți.


La pilde insuflate, eu Îmi plec urechea, tot mereu. Când acompaniat eu sânt De-al harfei glas, încep să cânt.


Heman și Ieditun aveau Trâmbiți în grijă. Ei țineau În a lor pază, și țimbale Și instrumente muzicale. Pe-acestea, ei le împărțeau La cei care meniți erau, Cântări de laudă, mereu, Să-nalțe pentru Dumnezeu. Fiii lui Ieditun ședeau La uși, căci ușieri erau.


Primul, Asaf, era chemat, Drept căpetenie-așezat. E Zaharia, după el, Urmat de către Ieiel; Șemiramot, apoi, venea, Cu Iehiel, Matitia, Cu Eliab, Benaia-apoi, Iar la sfârșit au mai fost doi: Obed-Edom, iar după el, Ultimul este Ieiel. Ei, instrumente, foloseau: Harfe și alăute-aveau. Asaf, doar, trebuia a pune Țimbalele ca să răsune.


David – și-alăturea de el, Întreg poporul Israel – În fața Domnului, jucau Și plini de râvnă Îi cântau. Ei însoțeau carul, pe cale, Cu harfe, trâmbițe, chimvale Și alăute. Mai aveau Tobe în cari, mereu, băteau.


Fiii prorocilor s-au dus La Elisei și-astfel i-au spus: „Locul în care locuim Aici, cu tine, îl găsim Că este prea strâmt pentru noi. Vrem ca să mergem înapoi,


Către Ghilgal s-a îndreptat, În urmă, Elisei, urmat Și de Ghehazi, sluga lui. În țara Israelului, Pe vremea ‘ceea bântuia O foamete ce chinuia Pe toți locuitorii ei. Alăturea de Elisei, Ședeau fii prorocilor. Chemându-l pe-al său slujitor, El zise: „Pune oala mare, Pe foc, și dă-le de mâncare, Feciorilor prorocilor! Fă-le o ciorbă, tuturor!”


Fetele au răspuns, îndată: „În fața ta, se află, iată! Du-te dar, repede, la el! Astăzi venit-a omu-acel, Și este foarte ocupat, Căci tot poporu-i adunat Pentru că vor ca să se ducă Pe înălțimi, jertfe, s-aducă.


De sănătate, ei – pe voi – Au să vă-ntrebe-apoi mai apoi, Și două pâini îți vor da ei. Din mâna lor, tu să le iei.


Trei mii de inși și-a pregătit – Pe care-i alesese el – Din oamenii lui Israel. Cu două mii, el a plecat La muntele Betel chemat Și la Micmaș, iar altă mie, Cu Ionatan a vrut să fie, La Ghibea. Ceilalți, din popor, Trimiși au fost, la cortul lor.


David – pe-atunci – în cetățuie, A trebuit ca să se suie. La Betleem, fusese pusă O ceată, de dușmani adusă.


Cu harfe și cu alăute, Cu instrumentele făcute Cu zece coarde, să cântăm, Pe Domnul să Îl lăudăm.


În acest fel, au aiurat Până aproape s-a lăsat Al înserării văl, afară, La vremea jertfelor de seară, Dar nici până la acel ceas Nu se-auzise nici un glas Și nici un semn nu s-a văzut Căci cerul tot rămase mut.


Cincizeci de inși, cari – negreșit – Fii de proroci s-au dovedit, În fața lor au alergat – Lângă Iordan – și-au așteptat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite