4 În ziua-n care își ducea Elcana jertfa, îi dădea Peninei, câteva bucăți, Apoi – ca și în alte dăți – Copiilor ce îi avea – Pe care îi născuse ea – Le dăruia, la fiecare, Bucăți din jertfă, după care
4 În ziua în care Elcana aducea animalul pentru sacrificiu, el dădea câte o parte soției care se numea Penina și tuturor fiilor și fiicelor pe care îi avea (ca urmași) de la ea.
În fața Domnului, mereu – În locul Său, ales anume Pentru a-Și pune al Său Nume – Tu să te bucuri, însoțit De fii, de fiice, de Levit, De robii care te slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu tine-alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi, de-asemenea, la tine, Și cu străinul care vine Să locuiască lângă voi.
Carnea din jertfa dăruită, Care spre laudă-i menită, Precum și cea din jertfa care De mulțumire este, are A fi mâncată, de îndat’, În ziua când ele s-au dat – Nimic, din ea, să nu mai fie, Atunci când zorii au să vie.
Cei doi rărunchi, grăsimea lor, Apoi grăsimea coapselor Și prapurul de pe ficat. Acesta trebuie luat Cu totul, căci va fi desprins De la rărunchi, unde e prins.