1 Regi 21:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Ahab, atunci, s-a întristat Și către casă a plecat. Cuvintele ce le-a rostit Nabot, adânc, l-au răscolit, Căci el spusese: „domnul meu, Să mă ferească Dumnezeu, Să-nstrăinez această vie! Nu pot ca să ți-o dărui ție, Căci via ce o stăpânesc, De la părinți o moștenesc!” Ahab, în casă, a intrat Și s-a trântit, furios, pe pat.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁴ Ahab a intrat în palatul său supărat și mâniat din cauza cuvintelor pe care i le spusese izreelitul Nabot: „Nu-ți voi da moștenirea strămoșilor mei!“. S-a așezat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Ahab s-a dus acasă supărat și mâniat pentru că Nabot din Izreel îi zisese „Nu îți voi da moștenirea părinților mei!” S-a așezat pe pat, și-a întors fața și nu a vrut să mănânce nimic.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Aháb a venit acasă trist și mâniat din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabót din Izreél: „Nu-ți voi da moștenirea părinților mei”. S-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Ahab a intrat în casă trist și mâniat din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: „Nu-ți voi da moștenirea părinților mei!” Și s-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Și Ahab a intrat în casă trist și necăjit din pricina cuvântului pe care i‐l vorbise Nabot, Izreelitul, căci zisese: Nu‐ți voi da moștenirea părinților mei. Și s‐a culcat pe patul său și și‐a întors fața și n‐a mâncat pâine.

1 Regi 21:4 Referans Kwoze

1 Regi 20:43

Ahab, atunci, s-a întristat Și mânios, s-a îndreptat Spre casa lui, ce se găsea Aflată la Samaria.

Iacov 1:14

Ci, fiecare-i ispitit, Când e atins și e momit De pofta care l-a-ncercat.

Efeseni 4:27

Căci astfel, n-o să i se dea, Nici un prilej, diavolului, Să facă, după voia lui.

Iona 4:9

Dar Dumnezeu l-a auzit Și cu blândețe i-a vorbit: „Faci bine că te-ai mâniat Pentru acest arbust uscat?” Iona a zis mânios foarte: „Fac bine! Da, până la moarte, Că mă înfurii! Așa-s eu!”

Iona 4:1

Lucrul acesta n-a plăcut, Deloc, atunci când l-a văzut, Lui Iona. El s-a mâniat

Qohelet 6:9

Mai bine e – te rog să crezi – Ceea ce tu, cu ochii, vezi, Decât pofte neîmplinite Și frământări mari, nesfârșite. Ascultă dar, ce îți voi spune: Și asta e deșertăciune, Ca toate câte-s pe pământ. E numai goană după vânt.

Iov 5:2

Nebunul, în mânia sa, Piere ucis. Pe prost, la fel, Îl mistuie focul din el.

1 Regi 21:3

Nabot răspunse: „Nu cutez Ca via să o-nstrăinez. Ea este moștenirea lor, Adică a părinților Cari fost-au înaintea mea. Nu pot să mă ating de ea. Deci împărate, domnul meu, Să mă ferească Dumnezeu, De-a vinde via lor, cumva! Te rog, nu-mi cere-așa ceva.”

2 Samuel 13:4

„Ce e cu tine? Cum o duci? Spune-mi ce faci, de te usuci, Din zi în zi?” Amnon îi zise, Lui Ionadab, tot ce pățise: „Sufăr și plin sunt de amar, Căci o iubesc mult, pe Tamar. Ea este sora cea pe care, Frate-meu, Absalon, o are.”

2 Samuel 13:2

Iubirea ce i-a încolțit În inimă, l-a chinuit Atât de mult, încât pe dat’ El a căzut, bolnav, în pat. Tamar, fecioară, s-a vădit, Iar lui Amnon greu i-a venit Ca să se-apropie, cumva, Cu gândul de-a-ncerca ceva.

1 Samuel 28:23

Dar Saul s-a împotrivit: „N-am să mănânc”, el a rostit Cu hotărâre, însă ea – Și slugile asemenea – Au stăruit necontenit, Până când el s-a învoit. De la pământ, s-a ridicat Și-apoi, pe pat, s-a așezat.

1 Regi 21:1

Un timp, apoi, a mai trecut Și iată ce s-a petrecut: Nabot – un om din Israel – Avea o vie-n locu-acel, Iar via lui se întindea Chiar lângă casa ce-o avea Ahab, cel care, așezat, Era-n Samaria-mpărat.

1 Regi 21:5

Nevasta sa iute-a venit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Dar pentru ce te-ai întristat, Încât nimica n-ai mâncat?”

Estera 5:13

Acestea nu mă mulțumesc; În ochii mei, nu prețuiesc Nimic, atâta timp cât eu Îl voi vedea pe Mardoheu, La poarta împăratului.”

Iona 4:4

Domnul, pe Iona, l-a-ntrebat: „Faci bine că te-ai mâniat?”

Iona 4:8

Când soarele a răsărit, Un vânt fierbinte s-a pornit, Lovindu-l cu suflarea lui, Pe Iona. Raza soarelui, În creștet, tare, l-a bătut Încât sărmanul a căzut De pe picioare, leșinat, Și-ncet, abia a îngăimat: „Să mor, mai bine îmi doresc, Decât așa să mai trăiesc!”