1 Regi 21:2 - Biblia în versuri 2014

² Ahab, pân’ la Nabot, s-a dus Și-aste cuvinte i le-a spus: „M-am tot gândit la a ta vie. Bine ar fi, să mi-o dai mie, Căci este lângă casa mea. Grădină, am să-mi fac din ea, Pentru verdețuri. Te-nvoiești? În locul ei, ai să primești, Îndată, altă vie care Va fi mai bună și mai mare. Sau prețul viei, dacă vrei, Poți, în argint, ca să îl iei.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

² Ahab i-a zis lui Nabot: ‒ Dă-mi mie via ta, ca să-mi slujească drept grădină de legume, căci este aproape de palatul meu. Îți voi da în schimb o vie mai bună decât aceasta sau, dacă este mai bine pentru tine, îți voi da prețul ei în argint.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Acesta i-a zis lui Nabot: „Dă-mi via ta, ca să îmi fac din ea o grădină de zarzavaturi; pentru că este aproape de palatul meu. Îți voi da în locul ei o vie mai bună decât aceasta; sau, dacă ți se pare mai avantajos, îți voi plăti în argint cât valorează ea.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Aháb i-a spus lui Nabót: „Dă-mi mie via ta să fac o grădină de verdețuri, căci este foarte aproape de casa mea! Iar eu îți voi da în locul ei o vie mai bună sau, dacă este mai bun în ochii tăi, îți voi da prețul ei în argint”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Și Ahab a vorbit astfel lui Nabot: „Dă-mi mie via ta să fac din ea o grădină de verdețuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îți voi da o vie mai bună sau, dacă-ți vine mai bine, îți voi plăti prețul ei în argint.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și Ahab a vorbit lui Nabot, zicând: Dă‐mi mie via ta ca să‐mi fie grădină de verdețuri, căci este aproape de casa mea și‐ți voi da pentru ea o vie mai bună decât ea sau dacă este mai bine în ochii tăi, îți voi da prețul ei în argint.

1 Regi 21:2 Referans Kwoze

1 Samuel 8:14

Din câmpul vostru, va putea, Partea mai bună să o ia. Din ale voastre vii, la fel; Și din măslini lua-va el, Iar tot ceea ce a luat, Slugilor sale va fi dat.

1 Timotei 6:9

Cel care, bogății, dorește, Cade în laț și în ispite, În poftele nesăbuite Ce-i vatămă pe fiecare Și-apoi, îi duce, la pierzare.

Luca 12:15

Apoi, celor prezenți, le-a spus: „Feriți-vă de lăcomie! Voiesc, acum, ca toți să știe, Că nu stă viața omului, În plinul avuției lui.”

Ieremia 22:17

Dar tu n-ai ochi a te uita, Căi iată că inima ta, La lăcomie s-a dedat. Verși sângele nevinovat Și știi numai să asuprești Căci silnicie folosești.

Кынтаря кынтэрилор 4:15

Ca o fântână pari să fii, Ca un izvor cu ape vii Ce își aduce apa lui, Din muntele Libanului.

Qohelet 2:5

Și prin livezi, pomi am sădit;

2 Regi 9:27

Ahazia – care, aflat Era, în Iuda, împărat – S-a-nspăimântat când a văzut Tot ceea ce s-a petrecut. Atunci, să fugă, a voit. Pe drumul care, șerpuit, Spre casa din grădină duce, A încercat să o apuce. Iehu a mers pe urma lui, Și-i zise slujitorului Ce îl avea: „Lovește-l dar, Acuma, cât se află-n car!” Sluga a mers și l-a lovit, Chiar la suișul Gur numit, Care-i lângă Ibleam aflat. Ahazia a alergat Pân’ la Meghido, grav rănit, Unde – în urmă – a murit.

1 Samuel 29:6

Achiș, pe David, l-a chemat Și-i spuse: „Ești un om curat La suflet – viu e Dumnezeu – Și-mi place să te văd, mereu, Mergând alăturea de mine, Căci n-am găsit, nimic, în tine, Să pot să te învinuiesc. Dar astăzi, îți mărturisesc Că nu le ești pe plac la cei Cari sunt conducătorii mei.

1 Samuel 8:6

Lui Samuel nu i-a plăcut Faptul că oameni-au cerut Un împărat, judecător, Să fie pus peste popor. Lui Dumnezeu, s-a rugat el,

Deuteronom 11:10

Țara pe care o primiți Nu e la fel precum o știți Că este-a Egiptenilor. Știți bine că, în țara lor, Atuncea când voi semănați, Semințele le aruncați Peste ogor și-apoi, udate, Doar cu piciorul, erau toate. Ca-ntr-o grădină, s-a lucrat, Cari este pentru zarzavat.

Deuteronom 5:21

Să nu poftești ce e al său: Să nu poftești la casa lui, Nici la nevasta omului; Să nu poftești, în gândul tău, Roabă sau rob, ori boul său; Măgarul lui, să nu-l poftești Și-asemenea, să nu dorești Vreun lucru care e al său – Care-i al seamănului tău.”

Exodul 20:17

Să nu poftești ce e al său: Să nu poftești la casa lui, Nici la nevasta omului; Să nu poftești la robul său, La roaba lui, la boul său; Măgarul lui, să nu-l poftești Și-asemenea, să nu dorești Vreun lucru care e al său – Care-i al seamănului tău.”

Geneza 16:6

Avram a spus: „E roaba ta. Cum vei voi, te vei purta.” Sarai, atunci, rău s-a purtat, Și-Agar, de-al ei rău, a plecat.

Geneza 3:6

Femeia a mâncat din pom; Și-i dete și la al ei om, Iar el sărmanul, a mușcat, Și iată dar ce a urmat:

1 Regi 21:3

Nabot răspunse: „Nu cutez Ca via să o-nstrăinez. Ea este moștenirea lor, Adică a părinților Cari fost-au înaintea mea. Nu pot să mă ating de ea. Deci împărate, domnul meu, Să mă ferească Dumnezeu, De-a vinde via lor, cumva! Te rog, nu-mi cere-așa ceva.”

1 Regi 21:6

„Pân’ la Nabot, astăzi m-am dus”– Ahab răspunse – „și i-am spus: Dă-mi via ta! De te-nvoiești, În locul ei ai să primești, Îndată, altă vie care Va fi mai bună și mai mare. Sau prețul viei – dacă verei – Poți, în argint, ca să îl iei.” Dar el a zis: „Nu voi putea, Nicicând, să-ți dărui via mea!”