Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




1 Regi 2:4 - Biblia în versuri 2014

4 Așa să faci, iar Dumnezeu Să împlinească – fiul meu – Cuvântul care mi-a fost dat, Mie, atunci când m-a chemat. Ia seama și pricepe bine, Cuvintele cari, pentru mine, Le-a spus al nostru Dumnezeu: „Dacă feciorii tăi, mereu, La calea lor au să vegheze Și vor căta să Mă urmeze În toate câte au să vie, Umblând doar în credincioșie – Cu toată inima fiind Și din tot sufletul dorind – Atunci, să fii încredințat Că nicicând nu vei fi lăsat, Fără urmași cari să domnească Și-n Israel, să-mpărățească.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

4 și pentru ca Domnul să-Și țină promisiunea pe care mi-a făcut-o, zicând: «Dacă fiii tăi vor veghea asupra căii lor, umblând cu credincioșie înaintea Mea, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș la tronul lui Israel».

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Astfel, Iahve Își va respecta promisiunea pe care mi-a făcut-o atunci când a zis: «Dacă fiii tăi vor fi atenți la comportamentul lor, trăind corect înaintea Mea din toată inima lor și cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să ocupe tronul lui Israel.»

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Domnul să împlinească cuvintele pe care mi le-a spus: «Dacă fiii tăi vor ține căile lor umblând înaintea mea în adevăr, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu va lipsi om de pe tronul lui Israél.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 și pentru ca Domnul să împlinească următoarele cuvinte, pe care le-a rostit pentru mine: ‘Dacă fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblând cu credincioșie înaintea Mea din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș pe scaunul de domnie al lui Israel.’

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 ca Domnul să întărească cuvântul său pe care l‐a vorbit despre mine zicând: Dacă copiii tăi vor lua aminte la calea lor, umblând înaintea mea în adevăr, cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit, a zis el, de un bărbat pe scaunul de domnie al lui Israel.

Gade chapit la Kopi




1 Regi 2:4
40 Referans Kwoze  

„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


Acum, Doamne-al lui Israel, Să faci, mereu, în așa fel, Încât făgăduința dată, Față de David – al meu tată – Să se-mplinească ne-ncetat, După cum Tu ai cuvântat Când ai rostit: „Necontenit – În față-Mi – nu vei fi lipsit De fii, care apoi să vie Pe al tău scaun de domnie, În Israel să-mpărățească. Urmașii tăi să se păzească Și ne-ncetat, seama să ia, Spre a umbla pe calea Mea, Precum făcut-ai tu, mereu.”


Acuma Doamne, fă să-Ți fie Rămas cuvântul, pe vecie! Cuvântul care l-ai rostit Față de-al Tău rob, împlinit Mereu să fie! Să veghezi, Ca după el doar, să lucrezi!


Din Lege?” „Să-L iubești”, a zis Iisus, „pe Domnul, cum e scris: „Cu inima și sufletul, Și-apoi cu întreg cugetul.”


Cei doi, neprihăniți, erau Și, fără pată, împlineau Poruncile, rânduieli toate, Care, de Domnul, au fost date.


Voi strânge neamurile toate Cari pe pământ vor fi aflate Și spre Ierusalim apoi, Le voi trimite, cu război. Cetatea lui va fi luată De oastea astfel adunată. Casele fi-vor jefuite, Femeile batjocorite Și înrobită, jumătate Are să fie din cetate. Dar va scăpa o rămășiță Din a poporului lui viță.


Cei care-s binecuvântați De Domnul, țara stăpânesc; Dar cei care sunt blestemați, Prin a fi nimiciți sfârșesc.


Cei răi – cu toții – au să piară, Căci doar cei care-n Dumnezeu Și-au pus nădejdile, în țară Au să trăiască tot mereu.


Că Dumnezeu, necontenit, Pe Iosafat, l-a însoțit, Căci a umblat, neîncetat, Pe căile ce le-a călcat David, în vremea de-nceput, Iar după Bali, nu s-a ținut.


Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.


‘Nainte de-a fi Iosia, Nu mai fusese nimenea – În Iuda sau în Israel – Care să fi făcut la fel. Doar Iosia, la calea Lui – Adică la a Domnului – S-a-ntors din toată inima, Neabătut spre-a o urma, Așa cum Moise însemnase În cartea legii ce-o lăsase. Nici după el, nu s-a văzut Altul, la fel să fi făcut.


Pe scaunul de domnitor Șezuse Iosia atunci, Și ale Domnului porunci, Cu-atenție, le-a ascultat. Un legământ a încheiat Apoi, în fața Domnului – Și el și tot poporul lui – Prin care toți s-au obligat Ca să păzească, ne-ncetat, Învățăturile primite Și legile ce-au fost citite.


Atunci al tău jilț de domnie Va fi-ntărit, pentru vecie, În mijlocul lui Israel Cum i-am promis Eu – de alt fel – Lui David când i-am spus: „Să știi Că tu, lipsit, nu ai să fii De un urmaș care să vie Pe al tău scaun de domnie, Din mijlocul lui Israel.”


Spre ceruri – și așa a spus: „Spre Tine-mi înalț ochii eu, Spre-al lui Israel Dumnezeu! Ca Tine, alții nu mai sânt, În ceruri, sus, ori pe pământ. Un legământ, Tu ai făcut Cu robii Tăi, și l-ai ținut Necontenit, cu îndurare, Față de toți aceia care, Din inimă, au arătat, Că a Ta cale, au urmat!


De umbli-n calea Mea, mereu, Și de păzești cuvântul Meu – Poruncile care le-am dat Și legile ce l-am lăsat – Cum a făcut și tatăl tău, Ferit vei fi, de orice rău, Iar zilele ți le lungesc Și viață multă-ți dăruiesc.”


Dar Solomon se dovedea Cum că, pe Domnul, Îl iubea, Iar obiceiurile-avute De tatăl său, au fost ținute. Atâta doar, că el mergea Pe înălțimi, jertfe să dea Și chiar tămâie a adus.


De ascultați necontenit De ceea ce v-am poruncit, Dacă o să-L iubiți mereu Și-o să-L slujiți pe Dumnezeu, Din toată inima apoi – Din suflet – Domnul, pentru voi,


„Acum, Israele, ce are – Al tău Domn – să îți ceară oare, Decât ca să te temi, mereu, De El – de al tău Dumnezeu – Să umbli doar pe calea Lui, Să Îi slujești doar Domnului, Din inimă să Îl iubești – Din suflet – și să Îi păzești


„Dacă asculți aste porunci Și le-mplinești, Domnul, atunci, Are să-Și țină legământul Și Își va împlini cuvântul Pe cari l-a spus părinților, Vorbind despre al tău popor. V-a arăta, fără-ncetare – Față de tine – îndurare, Așa precum El a jurat Că îți va face, când a stat Cu-ai tăi părinți, de le-a vorbit.


Ascultă de cuvântul Său Și să-L iubești pe Domnul tău, Din suflet, din inima ta, Cât în putere îți va sta.


Dacă voi legile-Mi urmați Și la porunca Mea vegheați, Mereu, spre a o-ndeplini,


Eu îl cunosc. Știu ce-o să fie: În vremea care va să vie, El are ca să poruncească Neamului său, ca să păzească, Mereu, doar calea Domnului, Făcând după porunca Lui, Ca Domnul – precum i-a promis – Să împlinească tot ce-a zis.”


Nouăzeci nouă ani avuse Avram, când Dumnezeu îi spuse: „Eu sunt Acel Atotputernic! Sunt Dumnezeu! Eu sunt Cel veșnic! Să umbli-n fața Mea, smerit, Să fii mereu neprihănit!


A Celui cari are putere Să vă păzească de cădere, Făcându-vă ca să veniți, La slava Sa, neprihăniți –


Acum Doamne-al lui Israel, Să faci mereu, în așa fel Încât făgăduința dată Față de David – al meu tată – Să se-mplinească ne-ncetat, După cum Tu ai cuvântat, Când ai rostit: „Necontenit – În față-Mi – nu vei fi lipsit De fii, care apoi să vie Pe al tău scaun de domnie, În Israel să-mpărățească. Urmașii tăi să se păzească Și ne-ncetat seama să ia, Spre a umbla pe calea Mea, Precum făcut-ai tu, mereu.”


Atunci al tău jilț de domnie Va fi-ntărit, pentru vecie, În mijlocul lui Israel Cum i-am promis Eu – de alt fel – Lui David când i-am spus: „Să știi Că tu, lipsit, nu ai să fii De un urmaș care să vie Pe al tău scaun de domnie, Din mijlocul lui Israel.”


Cu mine însumi am vorbit Și-n felu-acesta am grăit: „Necontenit – în toate cele – Am să-mi veghez căile mele, Ca nu cumva, dacă vorbesc, Cu limba să păcătuiesc. Un frâu am să-mi așez la gură, Ca să vorbească cu măsură, Atâta timp cât o să stea Omul cel rău, în fața mea.”


Cum își va ține, tot mereu, Un tânăr, al său drum, curat? Ținându-se neîncetat, Numai după al Tău Cuvânt.


În ăst fel, Domnul a vorbit: „Iată că David nu-i lipsit De un urmaș care să vie Pe al său scaun de domnie Ce se găsește-n Israel.


Și în auzul tuturor, Le zise slujitorilor: „Mă ascultați! Domnul, pe care, Neamul lui Israel Îl are, Să fie binecuvântat În veci, pentru că El mi-a dat, Azi, un urmaș care să fie, Pus pe-al meu scaun de domnie, Și pentru că, viață, mi-a dat, Să-l văd, în locu-mi, așezat!”


„Eu văd că tu te străduiești, Această casă s-o zidești. Dacă păzești legile Mele, Orânduirile acele Pe care, vouă, vi le-am dat, Dacă-mplinești – neîncetat – Ceea ce Eu am poruncit, Atunci, tot ce-am făgăduit Față de David – al tău tată – Am să înfăptuiesc, pe dată.


Al său fiu, domn, are să fie Numai peste o seminție, Pentru ca David – robul Meu – Să aibă-n fața Mea, mereu, O rază de lumină vie Cari în Ierusalim să fie, Căci e cetatea cea aleasă Pentru-al Meu Nume, a fi casă.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite