Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




1 Regi 11:1 - Biblia în versuri 2014

1 Femei străine, Solomon – Afară de-a lui Faraon Copilă – a mai îndrăgit. Cele pe care le-a iubit, Sidoniene se vădeau; Hetite altele erau; Unele fost-au Edomite, Sau din Moab, ori Amonite.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Regele Solomon însă a iubit multe femei străine: pe fata lui Faraon, moabite, amonite, edomite, sidoniene și hitite,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 În afară de fiica faraonului, Solomon a mai avut și a iubit multe femei străine: moabite, amonite, edomite, sidoniene și hitite.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Regele Solomón a iubit multe femei străine pe lângă fiica lui Faraón: din Moáb, din Amón, din Edóm, Sidòniéne și hetée,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui Faraon: moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite,

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și împăratul Solomon a iubit multe femei străine pe lângă fata lui Faraon: femei de moabiți, amoniți, edomiți, sidonieni, hetiți,

Gade chapit la Kopi




1 Regi 11:1
20 Referans Kwoze  

De-asemenea, în număr mare, Să nu aibă neveste care Să îi abată inima Și să îl facă a urma Gândul de a fi adunat Aur și-argint, neîncetat.


Vei fi de ele și ferit De vraja femeii stricate Și de străina care poate Cu limba-i să te-ademenească.


Să-ți fie. De străina rea, Cu vorbe ademenitoare, Te va feri și tot ea are Să te păzească de acea Care-i e soață altuia.


Te va scăpa – pe negândite – Și de nevasta altuia, Și de străina care vrea, Cu vorbe de ademenire, Să pună a ei stăpânire, Pe tine – după ce-a lăsat


Acestea toate-au fost făcute, Pentru nevestele avute – Care, străine, se vădeau – Și cari tămâie aduceau Pe vârful înălțimilor, Drept jertfă idolilor lor.


O groapă-i gura curvelor – Capcană pentru muritor – Și-acel pe care Domnul vrea Să-l pedepsească, pică-n ea.


Cu Faraonul cel pe care Egiptu-n fruntea sa îl are, Se încuscrise Solomon. Din fiicele lui Faraon, El, o soție, și-a luat Și cu aceasta-apoi, a stat, Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are. Acolo, ei au locuit, Până când el a reușit Să își ridice casa lui, Precum și casa Domnului Și întreg zidul cel pe care, În jur, Ierusalimu-l are.


Ai să începi ca să privești După femei, și-o să vorbești – Slobod, însă fără să știi, Cuprins de amețeli – prostii.


Tu să nu iei, pe nici o cale, Cumva, pe sora soaței tale. Nu-i dezveli, în nici un caz, Rușinea, ca să-i faci necaz Nevestei tale, cât trăiește. De-așa ceva, tu te ferește!


Să vă feriți ca nu cumva, Soții, să ieie cineva Pentru-ai lui fii, din neamul lor – Din fiicele altui popor – Căci ele pot să îi târască Pe-ai voștri fii, să săvârșească Și ei curvii, asemeni lor, În fața dumnezeilor Pe care ele îi cinstesc!


Părinte pe Nebat, îl are – El a umblat, necontenit, Iar pe deasupra, s-a-nsoțit Cu Izabela – fata care, Părinte, pe Etbaal, îl are – Al cărei tată, împărat Era-n Sidon încoronat. Ahab, în urmă, a zidit, Altar – lui Baal – și i-a slujit.


Bărbații ce-au fost înșirați, Cu toții fuseră-nsurați Cu fete care se vădeau Că dintre neamuri se trăgeau. Din ale lor căsătorii, Mulți dobândiseră copii.


Vlaga, n-o da femeilor Și dezmierdările celor Care îi pierd pe împărați!


Fiul lui Solomon – cel care Drept Roboam, nume își are – În Iuda a împărățit. Când la domnie a venit, Cu-n an, de patruzeci, trecuse, Căci patruzeci și unu-avuse. El, la Ierusalim, a stat Șapteșpe ani, ca împărat. Astă cetate, Dumnezeu O alesese ca, mereu, A Lui să fie, căci voia, Să-Și pună Numele în ea. O Amonită ce se cheamă Naama, îi fusese mamă.


Când Roboam a adormit, A fost și el adăugit Părinților ce i-a avut. Al său mormânt a fost făcut Chiar în cetatea cea pe care, David al său părinte-o are. O Amonită, cari se cheamă Naama, îi fusese mamă. Apoi, fiul lui Roboam – Cari se chemase Abiam, În Iuda fosta-nscăunat Și a domnit ca împărat.


După ce lucrul s-a sfârșit, Toți căpitanii au venit, La mine și au cuvântat: „Ascultă dar, ce s-a-ntâmplat: Întreg poporul Israel – Și preoți și Leviți cu el – Să știi că nu s-au despărțit De oamenii ce-au locuit În aste țări, ci au făcut Doar urâciuni, cum au văzut La neamul Canaaniților, Precum și al Hetiților. Făcut-au ca și Fereziții, Ca Iebusiții și-Amoniții, Ca neamul Moabiților, Sau cel al Amoriților. Ceea ce în Egipt văzură, Să știi dar, că și ei făcură.


Din alte neamuri, și-au luat Neveste și-au amestecat – În acest fel – neamul cel sfânt, Cu altele, de pe pământ. Iar cei care s-au dovedit Primii care au săvârșit Acest păcat, au fost cei cari Peste popor erau, mai mari, Căci ei erau conducători, Drept căpitani și dregători.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite