1 Petru 3:16 - Biblia în versuri 201416 Păstrați-vă, neîncetat, Al vostru cuget, nepătat, Căci astfel, cei ce vă bârfesc, În ceea ce ei vă vorbesc De rău, să fie rușinați, Văzându-vă cum vă purtați, Cum în Hristos – toți, împreună – Aveți, mereu, purtare bună; Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească16 dar cu blândețe și teamă, având o conștiință curată, astfel încât cei care defăimează purtarea voastră bună în Cristos să fie făcuți de rușine tocmai prin lucrurile cu privire la care sunteți vorbiți de rău. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201816 Dar răspunsul vostru să fie (prezentat) calm și cu o atitudine de respect. Să aveți o conștiință curată; pentru ca cei care vă fac rău insultându-vă, să fie rușinați văzând comportamentul vostru bun în (ascultare de) Cristos. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202016 dar cu blândețe și bună cuviință, având o conștiință curată, ca tocmai în ceea ce sunteți calomniați să fie rușinați cei care bârfesc purtarea voastră bună în Cristos. Gade chapit laRomână Noul Testament Interconfesional 200916 însă cu blândeţe şi cu respect, având conştiinţa curată, ca tocmai în ceea ce sunteţi vorbiţi de rău, să fie ruşinaţi cei care defăimează buna voastră purtare în Hristos, Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu16 având un cuget curat, pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de rușine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. Gade chapit la |
Și ce este aceasta, oare? Icoana închipuitoare Care, acum, vă mântuiește; Ea, prin botez, se definește, Prin care nu te curățești De-ntinăciunile trupești, Ci el trebuie ca să fie A sufletului mărturie – E mărturia ce s-a dat De către cugetul curat, În fața Domnului – prinos – Prin învierea lui Hristos
Cu-atât mai mult – neîndoios – Sângele Domnului Hristos Care, prin Duhul Cel de Sus, Pe Sine Însuși S-a adus Ca și o jertfă nepătată, Ce pentru Dumnezeu e dată, Va curăța, necontenit, Al vostru cuget – negreșit – De fapte moarte, ca apoi, Nestingheriți, să puteți voi, Numai pe viul Dumnezeu, În urmă, să-L slujiți, mereu!
„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.
Noi lepădat-am, fiecare, Acele meșteșuguri care Sunt rușinoase – negreșit – Și cari, ascunse, s-au vădit; Cu vicleșug, noi nu umblăm, Căci nu voim ca să stricăm, Cumva, Acel Cuvânt, pe care, Al nostru Dumnezeu Îl are, Ci doar, prin adevăr, apoi, Vrednici ajuns-am a fi noi, Ca să putem, primiți, să fim, De orice cuget, când vorbim – În orice loc și orișicui – Șezând în fața Domnului.
Atuncea, toți aceia cari Erau slujbașii săi cei mari, Cu-nfrigurare au cătat Ceva în contra lui, legat De treburi din împărăție, Să poată-n urmă ca să vie În fața împăratului Spre a pârî purtarea lui. Dar orișicât s-au străduit, Nici o greșeală n-au găsit Și astfel, despre lucrul său, N-au putut spune nimic rău.