Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




1 Petru 3:12 - Biblia în versuri 2014

12 Peste toți cei neprihăniți, Întotdeauna, ațintiți Se află ochii Domnului, Și-aminte ia urechea Lui, La rugăciunile pe care Ei I le fac, fără-ncetare. Întoarsă-i fața Domnului, Doar împotriva omului Cari face răul.” Însă, cine –

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

12 Fiindcă ochii Domnului se uită la cei drepți, iar urechile Lui aud rugăciunea lor. Dar fața Domnului este împotriva celor ce comit fapte rele“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Pentru că Dumnezeu privește cu atenție spre cei care sunt corecți; și urechea Lui le ascultă rugăciunile. Dar Fața lui Iahve este îndreptată împotriva celor care fac ce este rău.”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 pentru că ochii Domnului [sunt] peste cei drepți și urechile sale [sunt atente] la rugăciunile lor, iar fața Domnului [este] împotriva celor care fac rele”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 fiindcă ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile lui iau aminte la rugăciunea lor, dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Fața Domnului este împotriva celor ce fac răul.”

Gade chapit la Kopi




1 Petru 3:12
21 Referans Kwoze  

Însă, cunoașteți, foarte bine, Că Dumnezeu, de păcătoși, N-ascultă. Cei evlavioși – Și temători de Dumnezeu – Care fac voia Sa mereu, Aceia doar, sunt ascultați. Voi, acest lucru, îl știați!


Domnul mereu se-ndepărtează De cei cari pentru rău lucrează; Însă acei ce sunt curați, În rugăciune-s ascultați.


Prezenți, ochii lui Dumnezeu, În orice loc vor fi, mereu; Nimeni – bun, rău – de a Sa față, Ascuns nu este. Pom de viață,


Ai Mei ochi fi-vor ațintiți De-acum, mereu, neadormiți Și-urechea Mea va fi plecată, La rugăciunea înălțată Din acest loc, unde Mi-am pus Numele Meu, precum am spus!


Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți.


Iată că El, necontenit, Și-aruncă ochii spre pământ Spre-ai sprijini pe cei cari sânt – Cu toată inima – ai Lui. Nu e pe placul Domnului, Ce ai făcut. De-aceea-ți sun Că ai lucrat ca un nebun. Astfel, de-acuma, vei vedea Cum că războaie vei avea.”


Pentru păcate, vă mustrați Și, ne-ncetat, să vă rugați, Toți – unul pentru altu-apoi – Căci vindecați o să fiți voi. Să țineți dar, cu toții, minte, Că rugăciunea cea fierbinte, Făcută de-un neprihănit, Mare putere-a dovedit.


Tu, Doamne, ești Acela care Ruga asculți, la fiecare. De-aceea, oamenii – știu bine – Cu toții vor veni la Tine.


Fața-Mi întorc spre-acel popor Și fi-voi împotriva lor. Iată-i, din flăcări au ieșit, Dar arși vor fi ei, negreșit. De focu-acesta, Eu socot Că o să fie arși, de tot. Fața-Mi întorc spre-acel popor Și fi-voi împotriva lor. În felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.


Ea e în grija Domnului, Căci peste ea și-a ațintit Privirile, necontenit, De la-nceputul anului Și până la sfârșitul lui.


Privește și ia seama bine, Căci via Ta este tăiată Și că în foc e aruncată. Mustrarea de pe a Ta față Face să piară a ei viață.


Îmi voi întoarce Fața Mea, În contra voastră – veți vedea – Și-atunci, bătuți, aveți să fiți De-ai voști’ vrăjmași și fugăriți. Cei care vă urăsc apoi, Jug greu, vor așeza pe voi Și tot mereu, o să fugiți, Chiar dacă n-ați fost urmăriți.


Și Eu voi proceda la fel: În contra omului acel, Îmi voi întoarce Fața Mea, Căci a-ndrăznit ca să îl dea, Pe unul dintre-ai săi copii, Pentru Moloh. Voiesc să știi Că nimicesc ființa lui, Din mijlocul poporului, Căci Mi-a spurcat locașul sfânt Cari este în al vost’ pământ, Iar al Meu Nume sfânt, astfel, Ajuns-a necinstit și El.


Privirile-Mi sunt îndreptate, Acuma, spre astă cetate, Pentru că-n vremea care vine, Voiesc să îi fac rău, nu bine. Am să o dau celui aflat, În Babilon, ca împărat, Iar el are să pună foc Cetății și acestui loc.”


În Templul Său cel sfânt, mereu, Se află Domnul Dumnezeu, Iar al Său scaun de domnie, În veci, în cer are să fie! Mereu, din ceruri, ochii Lui Privesc la fiii omului.


Atunci când întâmpla-se-va Ca să se ducă cineva, La cei care, cu morți, vorbesc – Sau la acei care ghicesc – Ca împreună să curvească, Mânia Mea o s-o simțească, Din plin și-ndată, omu-acel: Îmi voi întoarce, către el, Fața, spre nimicirea lui, Din mijlocul poporului.


„Dacă un om, din Israel – Sau din străini-aflați la el – Mănâncă sânge, va vedea Că-Mi voi întoarce Fața Mea, Îndată, împotriva lui – Deci împotriva omului Care, cu sânge, s-a hrănit – Și astfel, fi-va nimicit.


Cine-i cel cari disprețuiește Ziua care se dovedește A fi mai slabă, când știut Este că-i zi de început? Iată, cei șapte au să fie, Mereu, doar plini de bucurie, Privind la cumpăna pe care, Zorobabel, în mâini, o are. Cei șapte-s ochii Domnului. Pe-ntinderea pământului, Cutreieră neobosiți, Fiind mereu, neadormiți.”


Iată că ochiul Domnului Privește-asupra omului Care, de El, știe-a se teme, Și peste cei ce-n orice vreme În bunătatea Lui arată Că-și au nădejdea-ncredințată,


„Atunci când vei primi solia, Liber să-l lași pe Ieremia. Poartă-i de grijă, nu cumva, Vreun rău să-i facă cineva! Îți poruncesc, în încheiere, Să-i faci tot ceea ce-ți va cere!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite