Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




1 Petru 3:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Tot astfel, voi, nevestelor, Supuse fiți, bărbaților, Căci dacă fi-vor, printre ei, Unii cari sunt dintre acei Ce nu ascultă de Cuvânt, Să poată – chiar așa cum sânt – Să fie câștigați apoi, Fără cuvânt, ci doar prin voi,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 La fel și voi, soțiilor, supuneți-vă soților voștri, astfel încât, chiar dacă unii dintre ei sunt neascultători față de Cuvânt, să fie câștigați fără Cuvânt, prin purtarea soțiilor lor,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Soțiilor, fiți și voi ascultătoare de soții voștri în același mod. Și chiar dacă unii dintre ei nu ascultă Cuvântul (lui Dumnezeu), vor putea fi câștigați fără cuvinte, atunci când vor observa comportamentul soțiilor lor.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Tot așa, femeile, să fie supuse bărbaților lor, pentru ca, dacă unii nu ascultă cuvântul, prin purtarea soțiilor, fără cuvinte, ei să fie câștigați

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 La fel şi voi, femeilor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, încât, chiar dacă unii nu vor să asculte cuvântul lui Dumnezeu, să poată fi câştigaţi fără cuvânt, prin comportarea soţiilor lor,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Tot astfel, nevestelor, fiți supuse și voi bărbaților voștri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câștigați fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor,

Gade chapit la Kopi




1 Petru 3:1
26 Referans Kwoze  

Supuse fiți – nevestelor – Întotdeauna, soților, Așa precum știți că e bine Și cum, în Domnul, se cuvine.


Încolo, fiecare-i bine, Asemenea ca și pe sine, Să își iubească soața lui; Vreau ca soția, soțului, Să se supună, ne-ncetat, Și să se teamă de bărbat.”


Dar vreau să știe fiecare, Cum că Hristos este Cel care E Capul, oricărui bărbat. Bărbatu-apoi, e așezat Să fie cap, pentru femei, Iar Dumnezeu dar, dragii mei, Întotdeauna, ne-ndoios, Este chiar Capul lui Hristos.


Căci poate, oare, ca să știe Aceea care e soție, Dacă, prin ea, nu-i socotit Și soțul ei, drept mântuit? Sau poate soțul ca să știe, Dacă, prin el, a lui soție Nu va ajunge socotită, Și ea, a fi drept mântuită?”


Femei-i zise: „Pedepsită Vei fi: durerea ta mărită, La fel însărcinarea ta. Vei naște greu. Dorința ta Va fi după al tău bărbat – El ca stăpân îți este dat!”


Bărbaților, la fel, și voi, Cu-nțelepciune, vreau, apoi, Cu soațele, să vă purtați, Știind deci, cinste, ca să dați Femeii, ca uneia care E-un vas mai slab, dar care are Să moștenească mai apoi, Darul veșnicei vieți, cu voi, Ca să nu fie-mpiedicată A voastră rugă, înălțată.


Căci dacă se căsătorește, Femeia care-i măritată, De-al ei bărbat, este legată, Prin Lege, numai cât trăiește Bărbatul; ea se pomenește A fi de legea-i dezlegată, Când soțu-i moare. Astfel, iată,


Femeia, datorie, are De a tăcea, în adunare, Căci n-are dreptul de vorbit, În adunări. Ea – negreșit – Supusă trebuie să fie, Așa precum, în Lege, scrie.


„Când al tău frate a greșit Și-n contră-ți a păcătuit, Du-te de-l mustră, dar să fii Singur cu el. Așa să știi, Că dacă fi-vei ascultat, Pe frate’ tău l-ai câștigat.


Cu-nțelepciune, vă purtați, Față de cei ce sunt aflați Afară. Iată sfatul meu: Răscumpărați vremea, mereu.


Tot prin credință, a plecat Avram, când Domnul l-a chemat, În locul pe care-l avea, În stăpânire, să îl ia. El n-a avut, deci, nici o știre, De viitoarea moștenire, Dar L-a crezut, cu-adevărat, Pe Dumnezeu, și a plecat, Așa precum i s-a cerut, Făr’ ca nimic să fi știut.


În flăcările focului, Să-i pedepsească pe cei care N-au vrut să-I deie ascultare, Lui Dumnezeu – chemării Lui – Și Evangheliei Domnului Iisus Hristos. De-aceea, ei,


Aceste toate fiind spuse, Vor trebui a fi aduse, Din partea voastră, tot mereu, Doar mulțumiri, lui Dumnezeu: Când robi ați fost voi, în păcat, El va făcut de-ați ascultat, În inimi, de dreptarul care Această-nvățătură-l are, Pe care voi ați auzit-o Și-n urmă, iată, ați primit-o.


Cei ce-s ai nedreptății frați, Mai greu sunt de-a fi câștigați, Decât cetatea întărită, Iar cearta, greu, le e oprită, Cum greu e să dezăvorești Odăile împărătești.


Neprihănit e-al vieții pom; Când înțelept este un om, Suflete multe dobândește.


Căci iată că, acum, suntem În clipa-n care este gata Ca să înceapă judecata, Și va începe – vă spun eu! – Din casele lui Dumnezeu. Și dacă ea-ncepe cu noi, Care va fi sfârșitu-apoi, Al celor care n-au voit S-asculte – când li s-a vestit – De Evanghelia Domnului Și-au refuzat chemarea Lui?


Deci, voi – care v-ați curățat Sufletul, când, prin Duhul Sfânt, Al adevărului cuvânt, L-ați ascultat, ca să puteți O dragoste de frați s-aveți, Neprefăcută – vreau să știți, Din inimă, să vă iubiți, Unii pe alții, cu căldură. Să nu fie, între voi, ură,


Iar după ce a fost făcut Desăvârșit, El a putut, Ca pentru toți aceia care Aveau să-i deie ascultare, Să se transforme-n urzitor Al mântuirii dată lor – Cari veșnică s-a dovedit –


Însă, nu toți – e-adevărat – De Evanghelie-au ascultat. Tocmai de-aceea – cum se știe – Isaia zice-n prorocie: „Cine-a crezut, când am vorbit, Când noi am propovăduit?”


Când vor vedea în ce fel știți, Întotdeauna, să trăiți. Deci, să aveți un trai curat, În temere, neîncetat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite