1 Petru 2:23 - Biblia în versuri 2014

²³ Iar când era batjocorit, El, batjocoritorilor, N-a-ntors batjocurile lor. Și-atunci când fost-a chinuit, Amenințări, El n-a rostit, Ci S-a supus, ascultător, Doar dreptului Judecător.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²³ Când era insultat, n-a răspuns insultând, când a suferit, n-a amenințat, ci S-a încredințat Celui Ce judecă drept.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²³ Când a fost insultat, nu a răspuns tot cu insulte. Când a fost determinat să sufere, nu a amenințat; ci S-a subordonat Celui care este un Judecător corect.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²³ care, insultat fiind, nu a răspuns la insultă, suferind, nu amenința, ci s-a încredințat [în mâna] celui care judecă cu dreptate.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²³ batjocorit fiind, nu întorcea batjocura, pătimind, nu ameninţa, ci lăsa totul în seama Celui ce judecă drept.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²³ Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri și, când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător.

1 Petru 2:23 Referans Kwoze

Isaia 53:7

Atunci când fost-a chinuit, Atunci când era asuprit, N-a deschis gura. Ca un miel Dus la tăiere, era El, Sau ca o oaie ce pătrunde În fața celui care tunde. Nici un cuvânt, El nu a zis, Iar gura Lui nu s-a deschis.

1 Petru 4:19

Deci, cei care, pe-al vieții drum, Pe voia Lui, suferă-acum, Mereu să se îmbărbăteze Și-apoi, să își încredințeze, Netemători, sufletul lor, În credinciosul Ziditor. În urmă, trebuie – oricine – Să facă doar ce este bine.”

Evrei 12:3

Priviți dar, cu luare-aminte, La Cel care, mai înainte, O-mpotrivire-atât de mare A suferit de la cei care Erau doar păcătoși vădiți, Ca astfel, să vă întăriți, În suflete – fără-ndoială – Să nu cădeți de oboseală.

Psalmi 37:5

Când soarta Lui ți-o-ncredințezi, Tot ce-a poftit inima ta. Tu crede doar, căci El lucrează:

Fapte 4:29

Doamne, ei ne-au amenințat, Dar Te rugăm ca să privești La ei și să ne întărești, Cu-a Ta putere și-ndrăzneală, Ca, fără nici o șovăială, Să răspândim, al Tău Cuvânt.

2 Timotei 4:8

De-acum, m-așteaptă o cunună: Pe cap, ea o să mi se pună, Căci ea-i cununa cea pe care Neprihănirea, doar, o are. Astă cunună minunată, În „ziua ‘ceea”-mi va fi dată Mie, de către Domnul meu, Dreptul Judecător, mereu. Și nu doar eu am s-o primesc, Ci toți acei care iubesc Venirea Lui. Te rog, pe tine,

2 Timotei 1:12

Din astă pricină, acum, Sufăr, pe-al vieții mele drum, Aceste lucruri. Dar, rușine, Mie nu-mi este, căci știu bine, În ce anume am crezut, Iar după câte am văzut, Eu sunt convins, precum că El Are putere și, astfel, O să păzească, ne-ncetat, Ceea ce I-am încredințat, Până când acea zi anume Are să vină, peste lume.

Luca 23:46

Iisus, atuncea, a strigat: „Tată! Primește Duhul Meu! În a Ta mână, Îl las Eu!” După ce astfel a strigat, Domnul Iisus, Duhul, Și-a dat.

Psalmi 31:5

Iată că am găsit cu cale Să-ncredințez mâinilor Tale Al meu duh, căci mă izbăvești Pentru că doar Tu singur ești Un Dumnezeu adevărat.

Psalmi 10:14

Dar Tu vezi tot, căci Tu privești Necazurile, suferința, Și doar Tu, Doamne, ai putința Să iei în mâini pricina lor. Tu ești nădejdea tuturor. În Tine, cel ce s-a vădit Precum că e nenorocit, Și-a pus toată nădejdea lui. De-asemenea, orfanului, Mereu îi dai sprijinul Tău.

Revelația 19:11

Apoi – la fel ca într-un vis – Mi-a apărut cerul deschis Și un cal alb, eu am zărit. Acela cari l-a călărit, „Cel credincios” este chemat, Precum și „Cel adevărat”. De El, sunt toate, judecate, Căci El se luptă cu dreptate.

1 Petru 3:9

Răul, să nu îl răsplătiți Cu rău; de-asemenea, vreau iară, Să nu răspundeți cu ocară Celor care, ocări, rostesc, Ci dimpotrivă, eu doresc Ca voi să binecuvântați, Căci la aceasta-ați fost chemați: Să moșteniți – vă e chemarea – Cu toții, binecuvântarea.

2 Tesaloniceni 1:5

Aceasta este o dovadă – Fără putință de tăgadă – De felu-n care Dumnezeu Are să judece, mereu, Doar cu dreptate, căci să știți, Că vrednici, voi veți fi găsiți, De-mpărăția-I minunată, Pentru durerea îndurată.

Efeseni 6:9

Și voi, stăpânilor, cătați Ca bine doar, să vă purtați, Cu-ai voștri robi. Să vă feriți, Amenințări, să folosiți, În contra lor, căci voi vedeți Că toți, doar un Stăpân aveți Și știți că, fața omului, Nu prețuiește-n ochii Lui.

Romani 2:5

Dar, cu-mpietrirea arătată – În a ta inimă-adunată – Ai să-ți aduni tu, bunăoară, Neîncetat, doar o comoară, Ce este plină de mânie, Pentru-acea zi ce va să vie, În care fi-va arătată Adevărata judecată, Pe care-o face Dumnezeu,

Fapte 17:31

A rânduit o zi când, iată, Lumi-i va face judecată, După dreptate, prin Acel Cari fost-a rânduit de El, Și pentru cari a dăruit Dovezi, de netăgăduit, Atuncea când L-a înviat, Dintre cei morți.” Cum au aflat

Fapte 9:1

Saul sufla amenințare Și moarte, peste fiecare Din ucenicii Domnului.

Luca 23:9

Multe-ntrebări, Irod a pus, Dar n-a răspuns, nimic, Iisus.

Psalmi 96:13

În fața Domnului, strigați, Pentru că vine Cel Prea Sfânt, Să judece acest pământ! După credincioșia Lui, Popoarele pământului, Atuncea fi-vor judecate, Căci Domnul face-va dreptate.

Psalmi 7:11

Domnul e drept judecător Și nu am pentru ce mă teme. Mânia Lui – foc arzător – Se va aprinde-n orice vreme.

Geneza 18:25

Omori pe cel bun împreună Cu cel ce-i rău? Ce-o să se spună? Aceeași soartă s-aibă toți? Să faci așa ceva, nu poți! Tu care judeci tot pământul, Tu care ești Dumnezeu Sfântul, Să nu faci, oare, Tu, dreptate? Să nu pui rânduială-n toate?”

Fapte 7:59

Pe când ei, pietre, adunau Și cu furie îl loveau, Ștefan, rugându-se, mai spuse: „Primește al meu duh, Iisuse!”

Luca 23:41

Pedeapsa ne e potrivită, Căci luăm plata cuvenită Pentru-ale noastre făr’ delegi. Dar omul-Acesta – înțelegi? – Din câte știm, din ce-am văzut Și-am auzit, rău, n-a făcut.”