1 Petru 2:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Căci iată, bunul Dumnezeu Vrea, ca făcând bine mereu, Voi, gura, să le-o astupați, La toți acei – dragii mei frați – Care s-au dovedit să fie Neștiutori, plini de prostie.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁵ Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să reduceți la tăcere ignoranța oamenilor nesăbuiți.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ De fapt, Dumnezeu dorește ca prin aceste fapte bune pe care le faceți, să anulați efectul calomniilor făcute cu privire la voi de oamenii ignoranți și lipsiți de rațiunea sănătoasă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Căci aceasta este voința lui Dumnezeu: făcând binele, să închideți gura neștiinței oamenilor fără minte!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁵ întrucât aşa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând binele, să reducem la tăcere prostia oamenilor ignoranţi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști.

1 Petru 2:15 Referans Kwoze

1 Petru 3:17

Căci vreau să știe orișicine, Precum că este mult mai bine Să suferi – de vrea Dumnezeu – Că faci doar bine, tot mereu, Decât dacă ai suferit, Când lucruri rele-ai săvârșit!

Titus 2:8

De o vorbire sănătoasă, Fără cusururi și serioasă, Ca să rămână de rușine Cel cari, potrivnic, ți se ține, Să nu mai poată spune-apoi, Nici un cuvânt rău, despre noi.

1 Petru 2:12

Purtare bună, să aveți, Când, între Neamuri, voi sunteți, Pentru ca-n tot ce vă vorbesc De rele și v-asemuiesc Cu cei ce rele fac, prin voi – Prin faptul că ei văd apoi, Că faceți bine, tot mereu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu, În ziua cercetării lor.

Matei 7:26

Pe stâncă. Dacă cineva Va auzi, însă, ceva Și nu face, e-asemuit Cu omul cel nechibzuit, Cari, pe nisip, și-a ridicat

1 Tesaloniceni 5:18

Să-I mulțumiți, lui Dumnezeu, Pentru tot ce vă dăruiește, Fiindcă El așa dorește Să faceți voi – precum v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.

1 Tesaloniceni 4:3

Sfințirea noastră, cum v-am spus, Dorită e, de Dumnezeu. Deci căutați ca tot mereu, Să stați departe, de curvie.

Ieremia 4:22

„Poporul Meu este nebun. Nu Mă cunoaște. Pot să spun Că ai poporului Meu fii La fel sunt ca niște copii. N-au minte, iar priceperea, La ei, nu are loc să stea. Meșteri în rău pot a se ține, Dar nu știu ca să facă bine.”

2 Petru 2:12

Aceștia, însă, vreau să știți, Că pot a fi asemuiți Cu niște dobitoace care N-au minte și-astfel, fiecare, Din fire chiar, au fost sortite, Prinse a fi și nimicite; Pentru că au batjocorit Ce nu cunosc, vor fi pierit În însăși stricăciunea lor;

Romani 1:21

Căci chiar dacă L-au cunoscut, Pe Dumnezeu, din ce-au văzut, Ei, totuși, nu L-au proslăvit Și-asemeni, nu I-au mulțumit. Ba mai mult, pe de altă parte, Urmat-au în gândiri deșarte, Iar inimile lor – în care Priceperea, loc, nu își are – Îndată s-au întunecat.

Proverbe 9:6

Lăsați prostia și veniți La mine, de vreți să trăiți! Priceperea să o urmați, Pe calea ei doar să umblați!”

Iov 2:10

Iov a privit-o încruntat: „Femeie! Nu ți-e mintea bună! Iată, vorbești ca o nebună! Cum binele, noi îl primim Din mâna Domnului, nu știm Și răul să-l primim, la fel?! Deci cum să-L blestem eu, pe El?!” Iov, astfel, n-a păcătuit În tot ceea ce a vorbit.

Iuda 1:10

Dar acești oameni se vădesc, Mereu, că doar batjocoresc, Ceea ce nu au cunoscut Și astfel, singuri, s-au pierdut, În ceea ce-au știut, din fire – Adică din a lor simțire – Ca dobitocul, fără minte.

1 Petru 4:2

Pentru că el, în vremea-n care, În trup – s-o mai petreacă – are, Va trebui ca să trăiască Nu după pofta omenească; Doar după voia Domnului, Își va trăi el, viața lui.

1 Timotei 1:13

Măcar că, înainte – eu – Un hulitor am fost, mereu, Am fost un batjocoritor Și un aprins prigonitor, Căci prin tot ceea ce făceam – Adică-n ceea ce lucram – În marea mea necunoștință Trudeam, numai, în necredință!

Psalmi 107:42

„Oamenii cei neprihăniți Sunt bucuroși și fericiți Că orișice nelegiuire Dispare, din întreaga fire!”

Titus 3:3

Adu-ți aminte, că și noi, În vremile de dinainte, Ne-am arătat lipsiți de minte, Ne-ascultători și rătăciți, De pofte și plăceri robiți, Trăind numai în răutate Și-n pizmă, cu al nostru frate; Unii, pe alții, ne uram Și-n acest fel, ne dovedeam Vrednici de-a fi urâți chiar noi.

Galateni 3:1

„O, Galateni nechibzuiți! De cine oare-ați fost vrăjiți, Încât, Iisus e zugrăvit – În ochii voștri – răstignit?

Matei 25:2

Din ele – cinci – nechibzuite Au fost. Astfel, foarte zorite,

Psalmi 5:5

Nu poate. Lângă ochii Tăi, Nicicând nu vor putea a sta Nici cei nebuni și nici cei răi. Pe toți cei care săvârșesc Fărădelegi, Tu îi urăști;

Iov 5:16

Așa, nădejde-a sprijinit Pe cel care-i nenorocit, Iar făr’delegea – ce să facă? – Și-a închis gura, ca să tacă.”

Deuteronom 32:6

Purtarea ta a arătat Cum, pe-al tău Domn, Îl răsplătești, Popor nechibzuit ce ești! Popor lipsit de-nțelepciune! Oare nu El ți-e Tată? Spune! Oare nu El, cu-a Sa știință, A întocmit a ta ființă?!

1 Petru 3:16

Păstrați-vă, neîncetat, Al vostru cuget, nepătat, Căci astfel, cei ce vă bârfesc, În ceea ce ei vă vorbesc De rău, să fie rușinați, Văzându-vă cum vă purtați, Cum în Hristos – toți, împreună – Aveți, mereu, purtare bună;