1 Ioan 3:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Deci preaiubiților, se poate – Dacă nu sunteți osândiți, În inimă – să vă simțiți, Cu îndrăzneală, tot mereu, Față de Domnul Dumnezeu.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²¹ Preaiubiților, dacă nu ne condamnă inimile noastre, avem îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Iubiților, dacă inimile noastre nu ne condamnă, avem curaj (când ne prezentăm) înaintea lui Dumnezeu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Iubiților, dacă inima noastră nu ne acuză, avem încredere în Dumnezeu

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²¹ Preaiubiţilor, dacă inima noastră nu ne condamnă, avem îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Preaiubiților, dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.

1 Ioan 3:21 Referans Kwoze

1 Ioan 2:28

Deci copilașilor, acum, Rămâneți dar, pe al Său drum – Rămâneți, tot mereu, în El – Căci doar așa – în acest fel – Putea-vom avea îndrăzneală – Lipsiți fiind de vreo sfială – Atunci când se va arăta El, iarăși. Doar așa vom sta, În fața Lui; asta ne ține, Spre a nu fi dați de rușine Și-apoi, să fim îndepărtați, De fața Lui, dragii mei frați.

Evrei 4:16

Haideți dar, să ne-apropiem, Cu-ncredere ca să ședem Lângă al Său scaun de har, Ca să primim apoi, în dar, Harul și îndurarea-I mare Și-apoi, la vremea de-ncercare, Să nu ne pomenim uitați, Ci dimpotrivă, ajutați.”

2 Corinteni 1:12

„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.

1 Ioan 5:14

Noi, îndrăzneală, am primit, La Dumnezeu. În ce stă ea? În faptul că dacă vom vrea, Să cerem, ceva, Domnului – Dacă este pe voia Lui – El ne ascultă. Dacă știm

Psalmi 101:2

Pe a neprihănirii cale, Voi sta ‘naintea feței Tale Și-am să mă port cu-nțelepciune. Neprihănirea mi-o voi pune În inimă, umblând în ea Eu și cu toată casa mea. Doamne, eu Te aștept pe Tine: Când oare vei veni la mine?

1 Ioan 4:17

Iată dar, precum este El, În lume, noi suntem la fel: Desăvârșită e, în noi, Dragostea Lui, ca mai apoi, S-avem încredere deplină, Când judecata o să vină.

Evrei 10:22

Să caute dar, fiecare, Să se apropie, să vină La El, având inima plină Cu o credință-adevărată, Stropită bine și curată, Spălată înăuntrul său, De urma unui cuget rău, Avându-și trupul îmbăiat În apă, spre a fi curat.

Iov 22:26

Cu el doar, te vei desfăta. De vei avea ceva să-I zici, Spre El, fața o să-ți ridici

1 Corinteni 4:4

Căci împotriva mea, vă zic, Precum că eu nu am nimic. Dar totuși, eu, neprihănit, Nu pentru-aceasta-s socotit. Cel ce mă judecă, mereu, E numai Domnul Dumnezeu.

Iov 27:6

Să-mi scot dreptatea și, din plin, Mereu am să mă străduiesc! Nici o mustrare nu simțesc – Din partea inimii venită – Pentru perioada viețuită.

1 Timotei 2:8

Vreau să se roage, ne-ncetat – În orice loc s-ar fi aflat – Bărbații, și-apoi, mâini curate, Spre cer, să fie înălțate, Fără-ndoieli, fără mânie.

Romani 14:22

Încredințarea ta, să știi, Doar pentru tine, să o ții, Ca să ți-o știe Dumnezeu. Ferice zic, va fi, mereu, De-acel cari nu se osândește În ceea ce „bine” găsește.

Efeseni 3:12

Noi, prin credință-n El, avem, Azi, slobozenia și putem, Cu-ncredere – de Dumnezeu – Ca să ne-apropiem, mereu.

1 Ioan 2:7

De-aceea, prea iubiților, Când vă scriu astăzi, tuturor, N-am să vă dau poruncă nouă, Ci pe cea veche v-o las vouă, Pe care, precum ați văzut, Voi o aveți de la-nceput. Cuvântul ce L-ați auzit, Este porunca ce-am vestit.

1 Ioan 3:2

Deci prea iubiților, zic eu, Că suntem ai lui Dumnezeu Copii, acum. Iar ce-o să fie, În vremile ce au să vie, Nu știm, căci nu s-a arătat. Dar știm – și sunt încredințat – Că și noi o să fim la fel – Asemeni Lui – când vine El. Așa va fi, nu-i o poveste: Îl vom vedea așa cum este.

1 Ioan 3:20

Simțim, în inimă, fiori Care ne osândesc; căci El – Deci Dumnezeu – este Acel Care se află mult mai mare, Decât ni-e inima, și care Cunoaște, lucrurile toate.