Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




1 Ioan 2:5 - Biblia în versuri 2014

5 Acel care, Cuvântul Lui, Îl va păzi, a Domnului Iubire va ajunge-n el, Desăvârșită-n acest fel, Și, prin aceasta, arătăm, Cum că în El, noi ne aflăm.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Însă, în cel ce păzește Cuvântul Lui, dragostea lui Dumnezeu a ajuns într-adevăr desăvârșită. Prin aceasta știm că suntem în El.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Dar cine își trăiește viața conform Cuvântului Său, demonstrează că are o dragoste perfectă în relația lui cu Dumnezeu. Aceasta este dovada care ne arată că suntem în El.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Însă, dacă cineva păstrează cuvântul lui, într-adevăr iubirea lui Dumnezeu în el este desăvârșită. Din aceasta cunoaștem că suntem în el.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Însă cel care îi păzeşte cuvântul, în el cu adevărat iubirea Lui Dumnezeu este desăvârşită: prin aceasta cunoaştem că suntem în El.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El.

Gade chapit la Kopi




1 Ioan 2:5
32 Referans Kwoze  

Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus: „Cineva, dacă Mă iubește, Cuvintele, Mi le păzește Și astfel, el va fi iubit, De al Meu Tată. Negreșit, Atunci, la el, vom merge Noi, Să locuim cu el apoi.


Acela care Mă iubește, Poruncile, Mi le păzește. Acel, de care-s iubit Eu, Iubit va fi, de Tatăl Meu, Iar Eu îl voi iubi pe-acel Și-am să Mă las văzut de El.”


Iisus, atunci, a cuvântat: „Mult mai ferice sunt – zic Eu – Cei care, al lui Dumnezeu Cuvânt, ascultă, Îl păzesc Și-ntocmai, Îl îndeplinesc.”


Cel cari, porunca, Îi păzește, În Dumnezeu se regăsește, Iar Domnul va rămâne-n el. Cunoaștem că, în acest fel, El e în noi, prin Duhul dat, Duh care-i de la El plecat.”


Ferice, celor ce păzesc Poruncile și le-mplinesc, Cătând – din inimă – mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu!


Aici este răbdarea lor, Adică cea a sfinților Aceia cari păzesc, mereu, Poruncile lui Dumnezeu Și-apoi, credința, lui Iisus.”


Pe-ai Domnului copii, noi știm Că trebuie să îi iubim. Dacă îi vom iubi mereu, Îl vom iubi pe Dumnezeu. Iubind pe Domnul, ne silim, Porunca Lui, să o păzim.


Vă spun că Eu sunt acea Viță, Iar voi sunteți câte-o mlădiță. De-aceea zic că, orișicine Are ca să rămână-n Mine – Și-n cine voi rămâne Eu – O să rodească mult, mereu; Căci, despărțiți, dacă sunteți, De Mine, roadă, nu faceți.


Așez dar, Duhul Meu în voi, Ca să puteți urma apoi, Poruncile pe care Eu Le-am dat spre-a le păzi mereu Și să-mpliniți legile Mele, Așa cum au fost date ele.


În dragoste, frică nu este; Căci ea, frica, o izgonește. Frica nu umblă ne-nsoțită – Are pedeapsa pregătită. Cel ce se teme, nu-i găsit – În dragoste – desăvârșit.


Doamne, Te chem: milă să ai Și mântuire să îmi dai, Să pot păzi pe a mea cale Învățătura Legii Tale!


Dacă e cineva-n Hristos, Omul acela – ne-ndoios – Nu e cu lumea, pe măsură, Căci nouă este-a sa făptură. Tot ce e vechi s-a dus și-apoi, S-au făcut numai lucruri noi.


Balaurul – furios – apoi, S-a dus să poarte un război, Cu rămășița ce-o avea Femeia, pentru că păzea Poruncile lui Dumnezeu Și pentru că ținea, mereu, Cu stăruință – oricând, sus – Mărturisirea lui Iisus.”


Noi știm că Fiul Domnului S-a pogorât din cerul Lui, Iar când, la noi, El a venit, Pricepere ne-a dăruit Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat, Pe Cel cari e adevărat. Acum, noi ne aflăm în El: Suntem cu toții, în Acel Care-i adevărat, de sus, Adică, în Hristos Iisus – În Fiul care-i Dumnezeu Și-i viață veșnică, mereu.


Iar voi, prin Tatăl Cel de Sus, Sunteți dar, în Hristos Iisus. El e făcut, de Dumnezeu, Să fie, pentru noi, mereu, Înțelepciune și sfințire, Să fie și neprihănire, Și-asemeni – pentru fiecare – Să fie și răscumpărare,


„Acuma dar, vă dau de știre, Că nu e nici o osândire Pentru cei care – cum am spus – Se află în Hristos Iisus, Trăind nu după-ndemnul care Firea cea pământească-l are, Ci după-ndemnul Duhului.


Astfel, credința ce-o avea, Cu faptele se-nlănțuia; Fiind, prin ele, dovedită, Ea a ajuns desăvârșită.


Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”


V-am dat această-nvățătură, Ca voi să știți că acel care Mănâncă al Meu trup – și are Să bea al Meu sânge – rămâne Pentru eternitate-n Mine; Astfel, în acel om, mereu, Rămâne-voi, atunci, și Eu.


Păzește-i-o, de nu vrei ca Să fii prins de nenorocire, Căci înțeleptul are știre Când vreme e, de judecată.


Ferice, celor ce-mplinesc – Mereu – dreptatea și păzesc Porunca Legii! Domnul meu,


Acum fiilor, ascultați Și de la mine învățați! Pe-aceia, eu îi fericesc, Care cărările-mi păzesc.


Tu, Doamne, ai găsit cu cale, Ca să ne dai legile Tale, Pe care, cu sfințenie, noi Să le păzim mereu apoi.


De cineva dacă-i păzită Legea, acela-i priceput Și e, de toți, bine văzut, Fiind cinstea tatălui său; Dar cel ce umblă doar la rău – Cu toți stricații după sine – Îi face tatălui rușine.


Dar pentru ceea ce primea, Mereu, poporul trebuia Să țină Legea Domnului, Păzind apoi, porunca Lui. Pe Dumnezeu, să căutați Necontenit, să-L lăudați!


Iată dar, precum este El, În lume, noi suntem la fel: Desăvârșită e, în noi, Dragostea Lui, ca mai apoi, S-avem încredere deplină, Când judecata o să vină.


Căci dragostea sălășluiește Acolo unde se trăiește După porunca Domnului. Aceasta e porunca Lui, În care vreau ca să umblați, Neîncetat, dragii mei frați, Așa precum ați auzit, De la-nceput, că s-a vorbit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite