Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




1 Ioan 2:3 - Biblia în versuri 2014

3 Și, prin aceasta doar, noi știm, Că Îl cunoaștem, de păzim Poruncile care s-au dat, Pe care, El ni le-a lăsat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

3 Prin aceasta știm că Îl cunoaștem: dacă păzim poruncile Lui.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Știm că Îl cunoaștem (pe Dumnezeu) prin faptul că Îi respectăm poruncile.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Din aceasta știm că îl cunoaștem: dacă păzim poruncile lui.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Şi din aceasta ştim că Îl cunoaştem: dacă păzim poruncile Lui.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem: dacă păzim poruncile Lui.

Gade chapit la Kopi




1 Ioan 2:3
26 Referans Kwoze  

„De Mă iubiți cu-adevărat, Poruncile ce vi le-am dat, Cu strășnicie, le păziți!


Poruncile-Mi, de le păziți, În a Mea dragoste-o să fiți – Așa cum am păzit și Eu, Poruncile Tatălui Meu – Și-n a Sa dragoste-am rămas.


Căci dragostea de Dumnezeu Șade în a-I păzi, mereu, Poruncile ce ni le-a dat. Iar după cum am observat, Poruncile Lui nu sunt grele Și pot a fi păzite ele.


„Acum, un lucru, mai doresc, Cu voi, ca să îl lămuresc: Tot „Doamne, Doamne”, Îmi strigați, Însă, de ce nu încercați, Să ascultați de glasul Meu, Făcând ceea ce vă spun Eu?


Prieteni Îmi sunteți, mereu, De faceți ce poruncesc Eu.


Cunoaștem că, în El suntem – Iar El în noi – căci noi avem, Duhul, pe care ni L-a dat, Fiind din Duhul Său luat.


Iar după ce a fost făcut Desăvârșit, El a putut, Ca pentru toți aceia care Aveau să-i deie ascultare, Să se transforme-n urzitor Al mântuirii dată lor – Cari veșnică s-a dovedit –


Iată, alerg pe a Ta cale Păzind porunca Legii Tale, Pentru că Tu doar, Doamne, poți, La loc larg, inima să-mi scoți.


În felul-acesta, dovedim, Că noi, din adevăr, venim, Iar inimile ne vom ști, Astfel, a ni le liniști, În fața Lui, de câte ori


Și ce-i veșnica viață? Iată: Este-a Te ști pe Tine, Tată, Precum și pe Hristos Iisus, Cari, la porunca Ta, S-a dus,


Știm că, din Dumnezeu, suntem, Și de asemenea, vedem Cum toată lumea a ajuns, În hăul cel de nepătruns, Al celui rău, în care, iată, Acuma, zace îngropată.


Noi am trecut din moarte-odată, La viață, pentru că noi știm, Pe-ai noștri frați, să îi iubim. Acela care nu-l iubește Pe frate’ său, se osândește La moarte și rămâne-n ea.


Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”


Ferice zic – fără-ndoială – La toți cei care straiu-și spală, Să aibă drept, la pomul vieții Și-apoi, în zorii dimineții – Ai lumii noi și minunate – Pe porți, să intre, în cetate!


El va vedea ce a rodit Sufletul Său, când a murit Și se va-nviora astfel. Prin cunoștința-aflată-n El, Al Meu Rob, Cel neprihănit, Pe mulți, îi va fi rânduit La starea care e cerută, Care-i lui Dumnezeu plăcută, Și va lua asupra Lui, Nelegiuirea omului.


N-am să mă rușinez mereu, Atuncea când voi fi privit La ceea ce ai poruncit!


Părinților, vouă vă scriu, Pentru că voi – cum bine știu – Sunteți cei ce L-au cunoscut, Pe Cel ce e de la-nceput. Și vouă dar, tinerilor, Vă scriu acuma, tuturor, Căci, pe cel rău, l-ați biruit. Iată, cu cale am găsit, Să scriu, și scris-am tuturor – Deci vouă, copilașilor – Căci precum bine am văzut, Pe Tatăl, voi L-ați cunoscut.


Așadar, nu păcătuiește Acela cari rămâne-n El. Însă, referitor la cel Care, mereu, păcătuiește, Pot ca să spun, că dovedește Că nicicând nu L-a cunoscut, Și-asemenea, nu L-a văzut.


Deci preaiubiților, să știm Ca, tot mereu, să ne iubim, Pentru că dragostea ne vine, Din Dumnezeu. Iubind, oricine Se vede că este născut, Din Domnul, și L-a cunoscut.


Pe-ai Domnului copii, noi știm Că trebuie să îi iubim. Dacă îi vom iubi mereu, Îl vom iubi pe Dumnezeu. Iubind pe Domnul, ne silim, Porunca Lui, să o păzim.


Balaurul – furios – apoi, S-a dus să poarte un război, Cu rămășița ce-o avea Femeia, pentru că păzea Poruncile lui Dumnezeu Și pentru că ținea, mereu, Cu stăruință – oricând, sus – Mărturisirea lui Iisus.”


Aici este răbdarea lor, Adică cea a sfinților Aceia cari păzesc, mereu, Poruncile lui Dumnezeu Și-apoi, credința, lui Iisus.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite