Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




1 Ioan 1:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Ceea ce-a fost de la-nceput, Ce-am auzit, ce am văzut Cu ochii noștri, ce-am privit, Ceea ce noi am pipăit Cu mâinile și avem știre De lucrurile cu privire La viață – la al ei Cuvânt; –

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Ceea ce era de la început, ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și ceea ce mâinile noastre au atins cu privire la Cuvântul vieții

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Vă relatăm despre lucrurile care au fost de la început, despre ce am auzit și despre ce am văzut cu ochii noștri. Vă vorbim despre ce am observat personal și despre lucruri pe care le-am atins cu mâinile noastre. Ele se referă la Cuvântul vieții.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit cu privire la Cuvântul vieții

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri şi am atins cu mâinile noastre despre Cuvântul vieţii

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții –

Gade chapit la Kopi




1 Ioan 1:1
23 Referans Kwoze  

Apoi, pe Toma, l-a chemat Și, mâinile, i-a arătat, Zicând: „În palme, să-Mi privești! Cu degetul, să pipăiești, Ca să simți urma cuiului! Adă-ți dar mâna, să o pui În coasta Mea și, credincios, Fii Tomo, nu necredincios!”


Deci, nu putem să nu vorbim De toate câte noi le știm, Pentru că noi le-am auzit Și le-am văzut, necontenit.”


Noi am văzut și vă vestim – Căci tuturor mărturisim – Că Tatăl – Dumnezeu Cel viu – În lume, L-a trimis pe Fiu – Pe Fiul Său, precum se știe – Ca El, Mântuitor, să fie.


Cum Tatăl are viață-n Sine, A hotărât, că este bine, Ca să Îi dea și Fiului, Să aibă-n Sine, viața Lui.


Aproape! Mâinile-Mi priviți! Picioarele! Mă pipăiți! Un duh, oase și carne, n-are Așa cum am Eu.” După care,


Iisus le-a zis: „Luați aminte, Căci Eu sunt mai de dinainte De a se naște-Avram, al vost’. Da, da, ‘naintea lui, am fost!”


„Eu, Alfa și Omega, sânt. Eu, Începutul, sunt numit Și tot Eu sunt chemat Sfârșit”, Ne spune Domnul Dumnezeu – Acela cari este mereu, Cel ce era, Cel care vine Și care prin puterea-I ține, Toate-n picioare, ne-ncetat, Și-Atotputernic, e chemat.


Acest fapt e adeverit De-acela care l-a văzut – El este demn de-a fi crezut: Tot ce a spus, e-adevărat, Căci știe ce s-a întâmplat Acolo, și-adevăr rostește; Iar prin aceasta, urmărește Ca voi, acuma, să puteți, Tot ce s-a zis, ca să credeți.


După ce-a pătimit, Iisus, La ucenicii Săi, S-a dus; În fața lor, S-a-nfățișat Și, tuturor, dovezi le-a dat, Că viu e – dragă Teofile – Un timp de patruzeci de zile, În care le-a vorbit, mereu, Pe larg, de a lui Dumnezeu


Haina, care-i de El purtată, Era, în sânge, înmuiată, Iar „Al lui Dumnezeu Cuvânt” Este al Său Nume, Preasfânt – Sau altfel spus, Numele Lui, Este „Cuvântul Domnului”.


Scrie-i, la îngerul pe care, Biserica din Smirna-l are: „Iată ce-ți spune ție-acum, Cel cari, întâi, este – precum Și „Cel din urmă” e chemat – Cari mort a fost, dar a-nviat:


La noi – cum ne-au încredințat Cei cari cu ochii au văzut Tot ce a fost de la-nceput Și fiecare a sfârșit, Apoi, Cuvântul de-a slujit –


Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.


Glasul pe cari l-am auzit, În felu-acesta, mi-a vorbit: „Sunt Alfa și Omega, Eu; Eu sunt întâiul, tot mereu, Precum – de-asemeni – negreșit, Tot Eu sunt Cel de la sfârșit. Ce vei vedea, minte să ții Și într-o carte, tot, să scrii. Apoi, Bisericilor care, Pământul Asiei le are – Biserici care șapte sânt – Trimite-le al Meu cuvânt. Vei scrie, astfel, la Efes, Smirna, Pergam; bine-nțeles, La Tiatira vei mai scrie; În Sardes, vreau să se mai știe, În Filadelfia și-apoi, În Laodiceea.” ‘Napoi,


Și cine, oare, a-mplinit Aceste lucruri, negreșit? Cine e cel ce le-a făcut? Acela cari, de la-nceput, La Sine, neamuri, a chemat, E Domnul Cel adevărat, Eu, Cel dintâi, necontenit, Și-Același, până la sfârșit.


(Căci trei care în ceruri sânt – Tatăl, Cuvântul, Duhul Sfânt – Mărturisesc și-ntotdeauna, Aceștia au să fie una.)


Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite