1 Corinteni 2:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Deci fraților, cât despre mine, Aș vrea ca să se știe bine, Că eu, când am venit la voi, Nu am venit cătând apoi, Cu o vorbire iscusită Și-o-nțelepciune strălucită, Să vă vestesc taina pe care Al nostru Dumnezeu o are.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹ Fraților, și eu, când am venit la voi, n-am venit vestindu-vă taina lui Dumnezeu printr-o vorbire sau înțelepciune aleasă,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Fraților, atunci când am venit la voi, nu v-am vorbit despre misterul lui Dumnezeu folosind vocabularul înțelepciunii oamenilor;

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Și eu, fraților, când am venit la voi, am venit să vă vestesc misterul lui Dumnezeu, nu prin măiestria cuvântului sau prin înțelepciune.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹ Iar eu, când am venit la voi, fraţilor, am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu, dar nu prin cuvântări meşteşugite sau prin înţelepciune omenească,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită.

1 Corinteni 2:1 Referans Kwoze

1 Corinteni 1:17

„Hristos nu m-a trimis la voi, Ca eu să vă botez apoi, Ci ca să propovăduiesc – Deci, Evanghelia, s-o vestesc. Și nu cu-nțelepciunea care, Izvoare, în vorbire-și are, Ca nu cumva, a lui Hristos Cruce, s-ajungă – ne-ndoios – Zadarnică. S-aveți dar, știre:

1 Corinteni 2:13

Despre acestea, noi vorbim, Nu cu cuvinte ce le spune O omenească-nțelepciune, Ci cu cuvinte care sânt, Luate, de la Duhul Sfânt, Din care-o să se zămislească Vorbirea cea duhovnicească, Pe care noi o folosim, Numai atuncea când vorbim De lucruri ce-s duhovnicești.

1 Corinteni 2:4

Învățături, pe care eu Vi le dădeam – și-asemenea, Și propovăduirea mea – N-au stat în fraze sunătoare, În vorbele-nduplecătoare, Ieșite dintr-o-nțelepciune Ce poate omul s-o adune, Ci în puterea arătată, Care, de Duhul, este dată,

2 Timotei 1:8

Tu – Timotei – ia seama bine: Nicicând, să nu-ți fie rușine, De mărturia Domnului, Și nici de mine – cari, al Lui, Întemnițat sunt – ci, mereu, Stând întărit, în Dumnezeu, Cu Evanghelia, împreună, Să suferi orișice furtună.

Romani 16:18

Astfel de oameni dovedesc Căci nu pe Domnul Îl slujesc – Nu pe Hristos deci, fraților – Ci își slujesc pântecul lor. Prin vorbe dulci și-amăgitoare, Ei îi înșeală pe cei care S-au arătat ascultători, Precum și lesne-ncrezători.

Exodul 4:10

Moise a zis lui Dumnezeu: „Dar Doamne, uită-Te că eu, Nu pot, ușor, ca să vorbesc; Acest cusur îl moștenesc, Pentru că nu îl am de ieri, Nu-l am nici de alaltăieri, Și nici de când aici Tu ești Cu al Tău rob ca să vorbești. Așa sunt eu: mi-e încurcată Vorba și limba, totodată.”

2 Corinteni 11:6

Chiar dacă sunt un necioplit, Prin felu-n care am vorbit, Nu-s și-n cunoaștere. Apoi, Lucrul acesta, printre voi, Necontenit, l-am arătat.

Revelația 1:2

Și-acesta a mărturisit, Despre cuvântul auzit, Cari este al lui Dumnezeu, Și a vorbit apoi, mereu – Ca și un martor credincios – De mărturia lui Hristos, Făcând astfel, de cunoscut, Ce-a auzit și ce-a văzut.

1 Ioan 4:14

Noi am văzut și vă vestim – Căci tuturor mărturisim – Că Tatăl – Dumnezeu Cel viu – În lume, L-a trimis pe Fiu – Pe Fiul Său, precum se știe – Ca El, Mântuitor, să fie.

2 Tesaloniceni 1:10

Când va veni ziua cea mare, În care, El – în fiecare Din ai Săi sfinți – e proslăvit Și, cu uimire, e privit, În toți cei ce vor fi crezut; Cât despre voi, noi am văzut, Precum că mărturia noastră, Crezută este-n fața voastră.

1 Corinteni 1:6

În felu-acesta, ne-ncetat, Mărturisirea ce s-a dat, Despre Hristos, este zidită Și-n al vost’ mijloc, întărită.

Fapte 22:18

În timp ce eu priveam la El, Domnul îmi spuse-n acest fel: „Ieși din Ierusalim! Grăbește, Pentru că nimeni nu primește, Mărturisirea, despre Mine,

Fapte 20:21

Cât și în case. Grecilor, Iudeilor, cu stăruință, Vorbitu-le-am, de pocăință În Dumnezeu și le-am mai spus Să creadă în Hristos Iisus, Care-I al nostru Domn. Acum,

Isaia 8:20

La lege și la mărturie!” Ascultați! Bine să se știe Că de nu veți răspunde-astfel, Zorii, peste poporu-acel, Nicicând nu au să mai răsară!

Revelația 19:10

Atunci, în mare grabă – eu – Jos, la pământ, m-am aruncat, Vrând, lui, să mă închin, îndat’. Dar el mi-a zis: „Să te ferești, Așa ceva, să făptuiești! Un lucru vreau, să îl știi bine: Și eu sunt slujitor, ca tine – Ca ai tăi frați – și ne-ndoios, Țin mărturia lui Hristos. Lui Dumnezeu, necontenit, Să te închini tu, negreșit! (Căci duh este – de prorocire – A lui Iisus mărturisire.)”

Revelația 1:9

Iată că eu, Ioan – cel care, Frate, vă sunt, la fiecare, Părtaș sunt la necaz cu voi, Părtaș la-mpărăție-apoi, Și la răbdarea lui Iisus – Într-un ostrov, am fost adus, Din pricina Cuvântului Cari este-al Dumnezeului Cel viu în veci și credincios, Și-a mărturiei lui Hristos. Ostrovu-n care m-am aflat Atuncea, Patmos e chemat.

1 Timotei 1:11

Cari potrivite sunt, mereu, Cu fericitul Dumnezeu, Cu Evanghelia slavei Sale, Pe care, a găsit cu cale, Ca mie, să îmi fie dată.

2 Corinteni 10:10

„De fapt”, spun ei, „ceea ce-a zis Și, prin epistole, ne-a scris, Sunt lucruri, de putere, pline, Cu greutate. Dar, știm bine, Că dacă el însuși, apoi, O să se afle printre noi, E moale, și-n cuvântul lui, Vedem că, greutate, nu-i.”

Romani 16:25

A Celui care se vădește Că ne-ncetat vă întărește Prin Evanghelia ce-am adus Și prin cuvântul lui Iisus – Cari este propovăduit – Să-I fie slava, potrivit Descoperirii ce-a făcut-o Asupra tainei ce-a ținut-o, Atâtea veacuri, bine-ascunsă, Ca să rămână nepătrunsă,

1 Corinteni 2:7

Noi propovăduim – să știți – Înțelepciunea cea cerească – Adică cea Dumnezeiască – Cea tainică și nevăzută, Care ascunsă-a fost ținută – Mai dinainte rânduită, De Dumnezeu – și dăruită Acuma, nouă, tuturor, Spre slava noastră, fraților.