Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




1 Corinteni 1:5 - Biblia în versuri 2014

5 Fiind îmbogățiți apoi, Cu toții, în orice privință: Și în vorbiri și-n cunoștință.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Căci în El ați fost îmbogățiți în orice fel – în toată vorbirea și în toată cunoașterea –

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Prin intermediul acestui har, voi ați fost îmbogățiți atât în vorbirea voastră, cât și în cunoașterea pe care o aveți.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 pentru că în el ați fost îmbogățiți în toate, în tot cuvântul și în toată cunoașterea.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 căci în El v-aţi îmbogăţit în toate, pe deplin, şi în cuvânt, şi în cunoaştere

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Căci în El ați fost îmbogățiți în toate privințele, cu orice vorbire și cu orice cunoștință.

Gade chapit la Kopi




1 Corinteni 1:5
27 Referans Kwoze  

Atuncea, voi aveți să fiți, Necontenit, îmbogățiți, În toate, pentru dărnicie, Căci eu voi face ca să-I fie, Mari mulțumiri, aduse-apoi, Lui Dumnezeu, astfel, prin noi.


Așa precum o dovediți, Că știți, în toate, să sporiți – Și în cuvânt și în credință, În râvnă și în cunoștință – Și în iubire, pentru noi, Cătați ca să sporiți apoi, Și-n binefacerea pe care, O facem, spre-ntrajutorare.


În care fost-au așezate Comorile nemăsurate, De-nțelepciune, de știință, Și orice fel de cunoștință.


Necontenit, mă rog apoi, Tatălui nostru, pentru voi, Ca dragostea să vă sporească Și cunoștința să vă crească,


„Acum – la voi, referitor – Încredințat sunt, fraților, Că sunteți plini de bunătate, De cunoștință și dreptate, Încât, în stare, o să fiți Ca-n toate să vă sfătuiți.


E cineva cari s-a văzut Că-i înțelept și priceput? Acela, cu buna purtare Și cu blândețea ce o are, S-arate faptele lui bune, Făcute cu înțelepciune!


Acuma, voi ați arătat, Că-n omul nou, v-ați îmbrăcat, Care, mereu, se înnoiește Și în cunoaștere sporește, În chipul Celui nevăzut, În care, el a fost făcut.


Rugați-vă și pentru mine, Ca ori de câte ori îmi vine Să deschid gura, să vorbesc, Să pot, cuvinte, să primesc, Spre a vorbi fără-ndoială, Mereu, cu mare îndrăzneală, Ca Evanghelia s-o vestesc Și taina să-i descoperesc.


În rugăciune, tot mereu, Pe Dumnezeul Cel de Sus, Al Domnului Hristos Iisus – Pe Tatăl slavei – L-am rugat Ca să așeze, ne-ncetat, Duhul înțelepciuni-n voi Și al descoperiri-apoi, Prin cari să învățați, mereu, Cunoașterea lui Dumnezeu,


De pildă, despre-nțelepciune – Prin Duh – îi este dat a spune, Un anumit lucru, cuiva; Altul primește altceva: Va căpăta, poate, putință De a vorbi de cunoștință. Dar orice lucru, să știți bine, Că din același Duh, ne vine.


Ci vreau să creșteți, ne-ncetat, În harul care v-a fost dat, În cunoștința Domnului Și a Mântuitorului Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Adică în Hristos Iisus. În încheiere, am dorit Ca Domnul să fie slăvit, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin.”


Mie, celui mai ne-nsemnat, Dintre toți sfinții care sânt, Îmi este dat, pe-acest pământ, Ca înspre Neamuri să mă duc, Pentru ca vești să le aduc, De bogății ce-s nepătrunse, Cari, în Hristos, au fost ascunse.


Pentru ca astfel, fraților, Să se arate-n viitor – În vremuri care au să vie – Nemărginita bogăție A harului, pe care-l are, În bunătatea Lui cea mare, Pe care, în Hristos, apoi, A arătat-o, pentru noi.


Apoi, chiar dacă-ar fi să fie Să am un dar de prorocie, Să stăpânesc toată știința, Sau dacă aș avea credința, Cu care, munții, aș putea Să-i mut, după voința mea – Însă, n-am dragoste – vă zic Cum că, atunci, sunt un nimic.


Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”


Deci, după câte am văzut, Vă-ntreb: ce este de făcut? Iată ce trebuie, dragi frați, Să faceți, când vă adunați: Dacă, cumva, unul din voi Are o-nvățătură-apoi, Un altul, poate, o cântare, Sau vorbe-n altă limbă are, Iar altul o descoperire, Ori altul are-o tălmăcire, Toate să se înfăptuiască, Pentru zidirea sufletească.


De-aceea, dragostea curată Nu o să piară niciodată. Curând, nu are să mai fie, Făcută, nici o prorocie, Limbile n-au să mai vorbească, Cunoașterea o să sfârșească.


Minuni, fac alții, fraților, În timp ce unii prorocesc Sau, duhuri, ei deosebesc. Alții, în limbi, pot să vorbească, Iar unii știu să tălmăcească.


O să ajungă omu-acel – Care, în cuget, s-a vădit Că este slab – să fi pierit, Din pricina științei tale, Când tu i-ai apărut în cale. Să nu greșești, astfel, cumva, Pentru că vreau, să-ți spun, ceva: Și pentru el – neîndoios – Să știi, că a murit Hristos!


Deci, să luăm bine aminte La ce s-a scris mai înainte, Căci tot ce-i scris, e pentru noi, Ca să putem lua, apoi, Învățătură, fiecare, Prin mângâiere și răbdare Cari, în Scriptură, le găsim, Și astfel, să nădăjduim.


Dacă a lor alunecare E-o bogăție-atât de mare – Și care dată e anume, Acuma, pentru-ntreaga lume – Iar dacă pagubele lor Câștig le e Neamurilor, Ce va fi-ntoarcerea-napoi, A plinătății lor, apoi?


În felu-acesta, imediat, De Duhul Sfânt, ei s-au umplut Și-apoi, cu toți-au început – Cum le da Duhul, să vorbească – În alte limbi, să glăsuiască.


Drept niște întristați părem, Deși, mereu, veseli, suntem. Mulți sunt, de noi, îmbogățiți, Dar noi, săraci, suntem priviți. Părem a nu avea nimic, Dar stăpânim totul, vă zic.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite