Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




1 Corinteni 1:12 - Biblia în versuri 2014

12 Vă înștiințez că am aflat Că unii au tot spus, mereu, Că „al lui Pavel doar, sunt eu!”, Iar alții, dintre cei de-acolo, Pretind că sunt „ai lui Apolo!”, Sau „ai lui Chifa!”; alți-au spus Că sunt „ai lui Hristos Iisus!”.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

12 Ceea ce vreau să spun este că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!“ sau „Eu sunt al lui Apollos!“ sau „Eu sunt al lui Chifa!“ sau „Eu sunt al lui Cristos!“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Concret, este vorba despre faptul că fiecare dintre voi este atașat unei grupări. Astfel, unul zice: „Eu sunt din grupul lui Pavel!”, iar altul spune: „Eu îl agreez (mai mult) pe Apolo!”. Unul pretinde că este al lui Chifa, iar altul se laudă că este al lui Cristos…

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Spun aceasta pentru că fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Paul”, „Eu sunt al lui Apólo”, „Eu sunt al lui Chéfa”, „Eu sunt al lui Cristos”.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 Şi spun aceasta fiindcă fiecare dintre voi zice: „Eu sunt al lui Pavel”! „Eu sunt al lui Apolo”! „Eu al lui Chefa”! „Iar eu al lui Hristos”!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!” „Și eu al lui Apolo!” „Și eu al lui Chifa!” „Și eu al lui Hristos!”

Gade chapit la Kopi




1 Corinteni 1:12
20 Referans Kwoze  

Apoi, în grabă, l-a adus, Pe al său frate, la Iisus. „Tu, Simon, al lui Iona ești. De astăzi, Chifa, te numești” – A zis Iisus, când l-a zărit. („Petru”, înseamnă, tălmăcit.)


Iată ce vreau ca să zic eu: Când întărit-a Dumnezeu, Un testament, nu va putea, Să-l desființeze, nimenea. Nu poate fi dar, nimicit Ceea ce ne-a făgăduit, De Legea cari apare deci, La patrusute și treizeci De ani, de la promisiune.


Atuncea când au cunoscut Harul pe care l-am avut După al Domnului meu plan, Iacov și Chifa și Ioan – Aceia care, precum știți, Că sunt ca niște stâlpi priviți – Pe mine, m-au însărcinat – Și pe Barnaba, cari mi-e dat Drept, mână dreaptă, să îmi fie Cât suntem în călătorie – La Neamuri, ca să ne pornim Și Evanghelia s-o vestim, Urmând ca ei a fi plecați, La cei ce-s, împrejur, tăiați.


Acela care-a semănat Puțin, puțin a secerat; Dar dacă semeni mult, apoi, Mult ai să seceri, să știți voi.


Cât despre fratele Apolo, Eu l-am rugat ca, pe acolo, Să își croiască și el drum, Dar n-a voit, până acum. Însă, fiți siguri, că sosește, Când, înlesnire, dobândește.”


Vă spun un lucru, frații mei: Carne și sânge, nu sunt cei Cari vor putea să moștenească Împărăția cea cerească, A marelui nost’ Dumnezeu. De-asemenea, vă mai spun eu, Cum că nu poate putrezirea, Să moștenească, nemurirea.


Lui Chifa, El S-a arătat, Iar după-aceea – imediat – Cei doisprezece L-au văzut;


Nu avem dreptul ca apoi, O soră, să purtăm, cu noi, Care, nevastă, să ne fie – Ca alții – în apostolie, Precum e Chifa și ai lui, Sau cum sunt frații Domnului?


Iată ce vreau eu, fraților, Să vă spun vouă, tuturor: Așa precum am constatat, De-acuma, timpul s-a scurtat. Spun lucru-acesta, pentru cei Cari au soții, pentru ca ei, De-acum, să fie-asemenea, De parcă nici nu le-ar avea;


Deci, fraților, tot ce v-am spus, Acuma, iată că am pus Într-o icoană de vorbire – Icoană care-i cu privire Și la Apolo și la mine – Ca să învețe orișicine, Prin noi – prin ceea ce v-am zis – Că, „peste ceea ce e scris, Nimeni, să nu mai treacă”. Voi Să nu vă mai făliți, apoi, Cu unu-n contra altuia; De-aceea, seama, vreau, să ia, La a mea vorbă, fiecare.


Tocmai atunci, veni Apolo, La Efeseni. El se trăgea, De neam, din Alexandria. Cu al vorbirii dar, dotat Fusese el, și învățat Și tare fiind în Scripturi,


Nu vă numiți asemeni lor – „Rabi” – între voi. „Învățător”, Doar Unu-i – pe Hristos ‘L aveți – Iar voi, cu toți, frați Îi sunteți.


Pe când erau încă acolo – La Corinteni – aflat Apolo, Pavel, prin Asia, s-a dus – Prin părțile cele de sus – Și, la Efes, a poposit. Acolo, când a întâlnit Câțiva discipoli, i-a-ntrebat:


Căci, fraților, eu știu apoi, De la ai Cloei, că la voi, Mai multe certuri s-au iscat.


Vreau să vă-ntreb, dragii mei frați: La-nfățișare, vă uitați? Dacă va crede cineva, Că „este-al lui Hristos”, cumva, Să aibă în vedere-apoi, Că tot ai Lui, suntem și noi.


În două-atunci, s-a despărțit Poporul. Unii l-au voit Pe Tibni – pe acela care, Părinte, pe Ghinat, îl are – Iar alți-au vrut ca împărat Să fie Omri-ncoronat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite