Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




1 Corinteni 1:10 - Biblia în versuri 2014

10 Și vă îndemn, din nou anume, Ca pentru-al lui Iisus Sfânt Nume, S-aveți un fel doar, de vorbire. Nu vă lăsați conduși de fire, Și nu lăsați ca între voi Să fie dezbinări apoi; Ci vreau să învățați să fiți, În gând și-n simț, mereu uniți.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

10 Vă îndemn, fraților, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveți toți același fel de vorbire și să nu existe dezbinări între voi, ci să fiți pe deplin uniți în gândire și în scop.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Fraților, vă îndemn în numele Stăpânului nostru Isus Cristos să trăiți într-o bună înțelegere între voi și să evitați dezbinările. Vă cer acest lucru ca să fiți uniți, urmărind toți același scop.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Vă îndemn, fraților, pentru numele Domnului nostru Isus Cristos, să fiți toți în armonie și să nu fie între voi dezbinări, ca să fiți desăvârșiți în același cuget și în aceeași simțire.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

10 Vă rog, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Iisus Hristos, să fiţi cu toţii de acord şi să nu mai fie între voi dezbinări, ci să fiţi uniţi în acelaşi cuget şi în acelaşi gând.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire.

Gade chapit la Kopi




1 Corinteni 1:10
44 Referans Kwoze  

Prin ce-a lucrat, ne dă de știre, Că nu-i nici o deosebire Făcută-n trup, ci, fiecare, Din ale sale mădulare, Unul de altul se-ngrijesc Și, deopotrivă, își slujesc.


Un lucru, să mai țineți minte: S-aveți aceleași simțăminte, Unii față de alții. Stați, Doar în smerenie. Nu umblați După un lucru socotit Înalt, ci stați la cel smerit. Să căutați a fi deștepți: Nu vă dați, singuri, înțelepți.”


„Încolo, frații mei iubiți, Eu vreau ca, sănătoși, să fiți. Desăvârșiți-vă, mereu, Îmbărbătându-vă, la greu. În cugete, curați să fiți Și-n pace numai, să trăiți. Atunci, al păcii Dumnezeu – Precum și-al dragostei – mereu, Vă va veghea și, negreșit, În toate, vă va fi păzit.


Plăcut e, frații când se-adună Să locuiască împreună!


Am auzit – și rău îmi pare – Că dacă faceți adunare, Mereu, se iscă, mai apoi, Doar dezbinare, între voi. În parte, cred, cu-adevărat, Căci chiar așa s-a întâmplat,


Voi doar, mereu, să încercați În vrednic chip, să vă purtați, Față de Evanghelia care, Domnul Iisus Hristos o are, Ca astfel, chiar dacă sosesc – Sau chiar de am să mă găsesc Departe, undeva, de voi – Să pot ca să aud apoi, Că într-un singur duh aflați, Rămâneți tari și că luptați, Mereu, pentru credința care, Această Evangheli-o are,


„Vă-ndemn dar, fraților, să știți Ca tot mereu să vă feriți De-aceia cari fac dezbinare Și au stârnit, doar, tulburare, Față de-o-nvățătură dată Vouă, și cari e-adevărată. Vă sfătuiesc dar, dragii mei, Ca să vă depărtați de ei.


Noi, astfel dar, am fost aleși Și-n astă lume-apoi trimeși, Căci suntem împuterniciți Ai lui Hristos, așa să știți! Și, ca și cum chiar Dumnezeu Ar îndemna prin noi, mereu, Fierbinte vă rugăm, frumos, În Sfântul Nume-al lui Hristos, Cu Dumnezeu – dragii mei frați – De-ndată, să vă împăcați!


De-aceea, eu vă rog, dragi frați, Pe a mea urmă, să călcați.


Mulțimea celor ce credeau, Un trup și-un suflet doar, erau. De obște le aveau pe toate Și nu sta nimeni a socoate Care ar fi averea lui.


Atunci, o cale vor avea Și-o inimă de-asemenea, Prin care va-nvăța oricine, Să aibă teamă-n veci, de Mine, Spre fericirea tuturor, Precum și a urmașilor.


Eu sunt în ei, iar Tu în Mine. Astfel, în chip desăvârșit, Ei vor fi una, negreșit, Iar lumea ști-va că Eu sânt Trimis de Tine, pe pământ Și că, pe ei, i-ai îndrăgit, Cum și pe Mine, M-ai iubit.


Pe toți aceștia, iată, vreau Să-i prețuiți mult – fraților – Din pricina lucrării lor. Peste toate aceste-apoi, Trăiți în pace, între voi.


„Vă-ndemn dar, fraților, mereu, Pentru ca Domnul Dumnezeu Să vă arate îndurare, Să vă aduceți, fiecare, Al vostru trup, drept jertfă vie, Cari sfântă trebuie să fie, Spre-a fi plăcută Domnului, Căci ea, apoi, în fața Lui, Are să vi se socotească Slujbă a fi, duhovnicească.


Tot ceea ce a zis Iisus, Iar, dezbinare, a adus, Între mulțimea de Iudei.


Eu, prea iubiților, voiesc, Pe voi, ca să vă sfătuiesc, Asemeni unor călători, Unor străini rătăcitori: Necontenit, să vă feriți De pofta firii, căci, să știți, Că ea, mereu, este în noi, Cu sufletul, într-un război.


„Acum, față de Dumnezeu Și de Hristos – de Domnul meu – Care îi va chema, odată, Pe vii și morți, la judecată, Pentru venirea Domnului Precum și-ampărăției Lui, Doresc ca să te rog, fierbinte, Să împlinești aste cuvinte:


În lucrurile despre care, Sunt de-o părere fiecare, E bine ca să încercăm, Cu toți, la fel, ca să umblăm.


„Eu, Pavel dar, vă rog frumos, Prin bunătatea lui Hristos Și prin blândețea Lui, cea mare – Eu, „îndrăzneț, din depărtare În contra voastră, dar smerit, Atunci când sunt, la voi, sosit” –


Făcutu-s-a, deci, dezbinare În inima norodului, Atuncea, din pricina Lui.


Nimeni nu are să cârpească, O haină veche și uzată, Cu-n nou postav; căci, reparată Dacă va fi în acest fel, Pierdute-s, pentru omu-acel, Și peticul și haina care O să se rupă și mai tare.


Un petic nou, la haină-l iei Și-l coși, când haina este nouă – Altfel, le pierzi pe amândouă: Căci dacă haina-i veche, are Ca să se rupă și mai tare.


De-asemenea, te rog fierbinte, În fața Tatălui de Sus, A Domnului Hristos Iisus Și-a îngerilor, să păzești Poruncile ce le primești, Făcând ce trebuie făcut, Fără vreun gând de la-nceput, Și fără nici o părtinire.


„Cât despre acea vreme-n care, Domnul Iisus Hristos apare – Când, laolaltă, o să stăm, Cu El – dorim să vă rugăm,


Dar fraților, vă rog frumos, Să fiți asemeni mie-apoi, Pentru că și eu sunt ca voi. Căci nedreptăți – cum am văzut – Mie, nicicând, nu mi-ați făcut.


„Ca unii cari lucrăm mereu, Alăturea de Dumnezeu, Vă sfătuim să încercați, Neîncetat, să căutați Să nu vă fie, în zadar, Dat, al lui Dumnezeu, sfânt har.


Iată că eu vă îndemn iar – Pentru al nostru Domn, Iisus, Și pentru Duhul Cel de Sus – Când, rugăciuni, voi înălțați, Lui Dumnezeu, să vă luptați, Cu mine-alături, negreșit,


„Nu ține, ziua de Sabat, Omul Acel? E foarte greu, Să crezi că, de la Dumnezeu, Sosește El” – unii ziceau. Alții, în schimb, se întrebau: „Un păcătos – un om – cum poate, Astfel de semne minunate, Ca să înfăptuiască, oare?” Și, între ei, fu dezbinare.


Multe momente au fost când, Iată, că am avut de gând Ca să ajung până la voi Și să culeg vreun rod apoi, Așa precum am mai făcut Cu alții, însă, n-am putut. De câte ori am încercat, Fost-am, mereu, împiedicat.


Căci, fraților, eu știu apoi, De la ai Cloei, că la voi, Mai multe certuri s-au iscat.


Și-am înțeles, astfel, precum Că voi, încă, sunteți lumești. Într-adevăr, la voi, găsești Zavistii, certuri, dezbinare. Deci, nu sunteți lumești voi, oare? Dacă în acest fel trăiți, Cu ce sunteți deosebiți, De ceilalți oameni care sânt Pe fața-ntregului pământ?


Într-adevăr, ne bucurăm, Necontenit, când observăm Precum că slabi ne-arătăm noi, În timp ce tari v-ați vădit voi, Și-aducem rugăciunea noastră, Pentru desăvârșirea voastră.


Dar Dumnezeul harului – Cel care-n bunătatea Lui, La a Lui slavă, va adus, Acuma, prin Hristos Iisus – După ce o să suferiți Puțin timp doar, desăvârșiți O să vă facă. Vă-ntărește, Putere-apoi, vă dăruiește Și veți ajunge, negreșit, Cu toți, atunci, de neclintit.


Ei au venit la Rubeniți, La întreg neamul de Gadiți Și la ceea ce mai rămase Din seminția lui Manase, Și-n felu-acesta au vorbit, Atuncea când i-au întâlnit:


Aflați dar, că o-mpărăție, Când dezbinată o să fie În contră-și, fi-va pustiită.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite