Luca 20:13 - Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹³ Atunci stăpânul viei a spus: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate pe el îl vor respecta.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹³ Atunci stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit. Poate că pe acesta îl vor respecta!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Proprietarul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu, pe care îl iubesc foarte mult. Poate că pe el îl vor primi onorabil!»

Biblia în versuri 2014

¹³ Când a văzut ce s-a-ntâmplat, Stăpânul viei s-a gândit: „Ce să mă fac? Am să trimit, Acuma, chiar pe fiul meu, Cel prea iubit, căci – gândesc eu – Cu cinste, el va fi primit.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Atunci stăpânul viei a spus: «Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit, poate de el le va fi rușine».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’

Luca 20:13 Referans Kwoze

Matei 3:17

Şi iată, s-a auzit un glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, în El îmi găsesc bucuria.”

Galateni 4:4

Dar când s-a împlinit timpul hotărât, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,

Romani 8:3

Căci Dumnezeu a săvârşit ceea ce îi era cu neputinţă Legii, care era slabă din cauza trupului: El L-a trimis pe propriul Său Fiu într-un trup asemenea trupului păcătos, ca să condamne păcatul în trup – în cele privitoare la păcat,

Ioan 1:34

Iar eu am văzut şi am dat mărturie că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.”

Luca 9:35

Şi din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu cel ales. De El să ascultaţi!”

Matei 17:5

Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit pe care L-am ales, de El să ascultaţi!”

Luca 18:2

Zicea: „Era într-o cetate un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşina.

Luca 18:4

Dar el, un timp, nu a vrut. Apoi şi-a zis: Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi de oameni nu mi-e ruşine,

Luca 20:12

Şi a mai trimis şi un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au alungat.

Luca 20:14

Dar văzându-l, lucrătorii s-au sfătuit între ei: Iată moştenitorul! Să-l ucidem ca moştenirea să fie a noastră!