Ed eccu una fimmina canania nisciuta di ddi cuntorni jisau la vuci, dicennucci: Abbi pietà di mia, Signuri, figghiu di Davidi: me figghia è turmintata malamenti da lu dimoniu.
Ma li capi di li sacerdoti, e li Scribi, vidennu li miraculi, chi facia, e li picciriddi, chi gridavanu ntra lu tempiu: Osanna a lu figghiu di Davidi: s’ indignaru,
E li turbi, chi javanu avanti, e chiddi, chi vinianu appressu gridavanu, dicennu: Osanna a lu figghiu di Davidi: binidittu, cui veni in nomu di lu Signuri: osanna ntra li celi.