25 E li soi discipuli si cci accustaru, e l’ arrispigghiaru, dicennucci: Signuri, salvanni, ca nn’ annigamu.
Ed eccu chi vinni un libbrusu, e l’ adorau, dicennu: Signuri, si voi, mi poi sanari.
Ed eccu un gran muvimentu, chi si fici ntra lu mari, in modu chi la varca era cummigghiata da l’ unni: iddu però durmia.
E mentri cci diceva sti cosi, eccu unu di li capi s’ avvicinau, e l’ adorau, dicennu: Signuri, me figghia muriu ora ora: ma veni, metti la to manu supra d’ idda, e campirrà.