20 Ma iddi subitu, lassati li riti, l’ accumpagnaru.
Cui ama lu patri o la matri cchiù di mia, nun è dignu di mia: e cui ama lu figghiu o la figghia cchiù di mia, nun è dignu di mia.
Allura Petru rispunnennu, dissi: Eccu ca nui avemu lassatu tuttu, e semu vinuti appressu a tia: chi sarrà dunca di nui?
E cci dissi: Viniti appressu di mia, e vi farrò addivintari piscaturi d’ omini.
E siquitannu a caminari, vitti dui autri frati, Japicu di Zebedeu, e Giuvanni so frati, ntra na varca cu Zebedeu so patri, chi aggiustavanu li soi riti: e li chiamau.