17 Dipoi Gesù cuminciau a pridicari, e a diri: Faciti pinitenza: giacchì s’ avvicina lu regnu di li celi.
E jennu pridicannu, diciti: Ca s’ avvicina lu regnu di li celi.
Ma da lu tempu di Giuvanni Battista sinu ad ora, lu regnu di li celi è sfurzatu, e li viulenti si lu rapiscinu.
Lu quali rispunnennu, cci dissi: Pirchì a vuautri è cuncessu di cumprenniri li misteri di lu regnu di li celi: ad iddi però nun è permissu.
Nautra parabula cci proposi, dicennu: Lu regnu di li celi è simili ad un omu, chi siminau simenza bona ntra lu so campu.
E ancora lu regnu di li celi è comu na riti jittata ntra lu mari, ca pigghia ogni sorti di pisci.
Cu’ avi oricchi pri sentiri, senta.
Allura lu regnu di li celi s’ assimigghirrà a deci virgini, ca pigghiannu li soi lucerni nisceru ncontra a la spusu ed a la spusa.
Dicennu: Faciti pinitenza: giacchì s’ avvicina lu regnu di li celi.
Vegna a nui lu to regnu. Sia fatta la to volontà, comu ’n celu, accussì ’n terra.
Jennuvinni perciò sappiati chiddu chi è: Vogghiu misiricordia, e no sagrifiziu. Pirchì nun sugnu vinutu pri chiamari li giusti, ma li piccaturi.