34 E Gesù mossu a pietà d’ iddi, cci tuccau l’ occhi. E subitu vittiru, e cci jeru d’ appressu.
E niscennu vitti na gran turba, e mossu a cumpassioni d’ iddi, sanau chiddi, ca eranu malati.
Ma Gesù, chiamati li soi discipuli, dissi: Aju cumpassioni di li turbi, pirchì pri tri jorna stannu cu mia, e nun hannu chi manciari: nè vogghiu mannarinnilli dijuni, pri nun jiri cadennu pri la strata.
Iddi cci dicinu: Signuri, chi s’ aprissiru l’ occhi nostri.
Ed avvicinannusi a Gerusalemmi, ed arrivannu a Betfagi a la muntagna di l’ Olivitu: allura Gesù mannau dui discipuli,
E cci tuccau la manu, e la frevi la lassau, e si livau, e li serviu.
Allura cci tuccau l’ occhi, dicennu: Sia fattu a vuautri secunnu la vostra fidi.
Vidennu però li turbi, appi pietati d’ iddi: giacchì eranu stanchi, e jettati comu li pecuri, chi nun hannu pasturi.