2 Ed avennu cunvinutu cu li travagghiaturi a un dinaru lu jornu, li mannau a la so vigna.
Nisciutu però ddu servu truvau ad unu di li soi cumpagni di sirvizziu, ca cci duvia centu dinari: ed affirrannulu lu strangulava, dicennu: Pagami zoccu mi divi.
Lu regnu di li celi è simili ad un patri di famigghia, ca nisciu a punta di jornu ad addugari li travagghiaturi pri la so vigna.
Ma iddu rispunnennu ad unu d’ iddi, dissi: Amicu, iu nun ti fazzu tortu: nun cunvinisti cu mia pri un dinaru?
E nisciutu versu la terza, nni vitti autri, chi stavanu ntra la chiazza ozziusi,
Essennu vinuti dunca chiddi, ca eranu juti versu l’ undecima ura, riciveru un dinaru pri ognunu.
Mustratimi la munita di lu tributu. Ed iddi cci mustraru lu dinaru.
Allura dissi a li soi discipuli: La messi è granni, l’ operarj però sunnu picca.