1 Ed accustannusi ad iddu li Farisei, e li Sadducei pri tentarlu, cci dumannaru, ca cci mustrassi qualchi signu di lu celu.
Ma li Farisei niscennu, tinianu cunsigghiu contra d’ iddu, comu l’ avianu a perdiri.
Allura si cci avvicinaru li Scribi, e li Farisei di Gerusalemmi, dicennu:
Ed iddu cci dissi: Apriti l’ occhi, e guardativi di lu levitu di li Farisei e di li Sadducei.
E jeru a truvarlu li Farisei pri tentarlu, e cci dissiru: È licitu a l’ omu ripudiari la mugghieri, pri qualunqui motivu?
Allura jennusinni li Farisei, tinniru cunsigghiu pri cogghirlu cu li soi palori.
Ma Gesù canuscennu la malizia d’ iddi, dissi: Pirchì mi tentati, ippocriti?
Ntra ddu jornu jeru a truvarlu li Sadducei, ca nun cridinu a la resurrezioni, e cci dumannaru,
Dicennu: Supra la catreda di Mosè s’ assittaru li Scribi, e li Farisei.
Lu jornu appressu, ca è chiddu doppu la Parascevi, si junceru li capi di li sacerdoti, e li Farisei unni Pilatu,
Perciò dicu a vui, ca si la vostra giustizia nun è cchiù granni di chidda di li Scribi e di li Farisei, nun intrirriti ntra lu regnu di li celi.
E vidennu chistu li Farisei, dicevanu a li soi discipuli: Pirchì lu vostru Maistru mancia cu li pubblicani e cu li piccaturi?