Essennusi fatta sira, lu patruni di la vigna dissi a lu so fatturi: Chiama li travagghiaturi, e pagacci la jurnata, cuminciannu da l’ ultimi sinu a li primi.
La quali cci rispunniu: Nun mi cuntrariari, pirchì ti lassassi e mi nni jissi: in qualunqui locu jirrai tu, jirrò iu: ed unni starrai tu, starrò puru iu. La to genti sarrà la mia genti, e lu to Diu sarrà lu me Diu.
E parteru ’nsemmula, ed arrivaru a Bettelemmi. Ed essennu trasuti ’ntra la cità, subitu si nni spargiu la vuci: e li fimmini dicevanu: Chista è chidda Noemi.
E dumannau di cugghiri li spichi arristati, jennu appressu a li mitituri: e di lu matinu sinu a st’ ura stà ’ntra lu locu, e nun è juta a la casa mancu un mumentu.