Anton, inda staba el a falar, ũa nubre relhuziente asselumbrou-los i saliu ũa boç de andrento la nubre que dezie: «Este ye l miu filho mui amado, a quien you quiero muito. Scuitai l que el diç.»
Adepuis respunderá-le a eilhes, dezindo: “Atentai bien ne que bos digo: Qualquiera cousa que nun le fazistes a un destes mais pequerricos, fui a mi que nun la fazistes.”
Jasus dixo-le: «Nun me detengas, puis inda nun chubi para miu Pai; bai-te a tener culs mius armanos i diç-le: “Bou-me a chubir para miu Pai i buosso Pai, miu Dius i buosso Dius.”»