42 Dar vai vouă, fariseilor! Pentru că dați zeciuială din mentă și rută și din toate felurile de ierburi și neglijați judecata și dragostea de Dumnezeu; pe acestea trebuia să le faceți și să pe celelalte nu le lăsați nefăcute.
42 Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi dați zeciuială din mentă, din tămâița de câmp și din orice legumă, dar neglijați judecata și dragostea lui Dumnezeu. Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați.
42 Dar (în prezent) voi sunteți într-o situație foarte periculoasă! În timp ce oferiți lui Dumnezeu a zecea parte (chiar) din mentă, din rută și din toate zarzavaturile, uitați să practicați dreptatea și dragostea de Dumnezeu… Trebuie să vă caracterizeze și acestea, în timp ce le faceți pe celelalte!
42 Dar vai, de voi, zic, Farisei! Pentru că voi sunteți acei Cari, zeciuială, știți să dați – Din izmă, rută – dar uitați, De dragostea de Dumnezeu Și de dreptate, tot mereu. Acestea trebuiesc făcute, Iar celelalte, nefăcute Nu le lăsați! Vai, Farisei!
42 Dar vai vouă, fariseilor, pentru că dați zeciuială din mentă, din rută și din toate ierburile, dar lăsați la o parte judecata și iubirea lui Dumnezeu: acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați!
42 Dar, vai vouă, fariseilor, fiindcă daţi zeciuială din mentă, din rută şi din toate ierburile şi lăsaţi la o parte judecata şi iubirea lui Dumnezeu! Dar pe acestea trebuia să le faceţi, fără să le lăsaţi deoparte pe celelalte.
Și ca să aducem cele dintâi roade ale aluatului nostru și ofrandele noastre și rodul a tot felul de pomi, din vin și din untdelemn, la preoți, în camerele casei Dumnezeului nostru; și zeciuielile pământului nostru leviților, ca ei, leviții, să poată avea zeciuielile în toate cetățile aratului nostru.
El ți-a arătat, omule, ce este bine; și ce cere DOMNUL de la tine altceva decât să faci ce este drept și să iubești mila și să umbli umil cu Dumnezeul tău?
Un fiu onorează pe tatăl său și un servitor pe stăpânul său. De aceea dacă eu sunt tată, unde este onoarea mea? Și dacă sunt stăpân, unde este temerea de mine? vă spune DOMNUL oștirilor, preoților, care disprețuiți numele meu. Iar voi spuneți: În ce am disprețuit numele tău?
Ați obosit pe DOMNUL prin cuvintele voastre. Totuși voi spuneți: În ce l-am obosit? Când spuneți: Fiecare om ce face rău este bun în ochii DOMNULUI și el își găsește plăcerea în ei; sau: Unde este Dumnezeul judecății.
Dar vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că închideți împărăția cerului înaintea oamenilor; fiindcă nici voi nu intrați, nici pe cei ce vor să intre nu îi lăsați să intre.
Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că dați zeciuială din mentă și anis și chimen și ați lăsat nefăcute cele mai grele lucruri ale legii: judecata și mila și credința; pe acestea trebuia să le faceți și să nu le lăsați nefăcute pe celelalte.
Vai vouă, scribi și farisei, fățarnicilor! Pentru că sunteți asemănători unor morminte văruite, care, într-adevăr, se arată frumoase la exterior, dar în interior sunt pline de oasele morților și de toată necurăția.
Dacă cineva spune: Eu îl iubesc pe Dumnezeu și îl urăște pe fratele său, este un mincinos, fiindcă cel ce nu îl iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, cum poate să îl iubească pe Dumnezeu, pe care nu l-a văzut?
Și Samuel a spus: Îi fac DOMNULUI mai mare desfătare ofrandele arse și sacrificiile, decât ascultarea de vocea DOMNULUI? Iată, a asculta de el este mai bine decât sacrificiul, și a da ascultare decât grăsimea berbecilor.